Afectiunile dermatologice agravate de ultraviolete pot fi incadrate intr-un capitol foarte vast, multi medici dermatologi avand ca activitate centrala fotodermatologia; chiar daca unele boli sunt mai rare, cele frecvente cum ar fi: eruptia polimorfa la lumina, dermatozele fototoxice, arsurile solare, precum si principalele medicamente implicate in aceste reactii trebuie explicate, astfel incat sa stim cum sa procedam intr-o situatie de acest gen.

 

Dermatoze cauzate de factorii sensibilizanti externi - dermatoze fototoxice si dermatoze fotoalergice

Dermatozele fototoxice sunt rezultatul unei interactiuni directe dintre radiatia solara si o substanta fotosensibilizanta. Tabloul clinic este cel al unei arsuri solare, dar poate fi sever si cu aparitie brusca. Dintre aspectele clinice importante amintim: fotoonicoliza, pigmentarea postinflamatorie severa sau aparitia bulelor cand agentul fotosensibilizant este de la o planta.

 

Fitofotodermatoza este relativ comuna; initial a fost descrisa la persoanele care faceau baie, urmata de expunerea la soare pe iarba, dar este adesea intalnita la gradinarii care vin in contact cu telina, pastarnacul si morcovii. Pigmentarea postinflamatorie poate fi extrem de intensa, pruritul poate fi de asemenea intens sau poate aparea chiar senzatia de durere. Zonele ce nu sunt fotoexpuse sunt crutate, astfel ca cel mai frecvent sunt afectate extemitatile si fata. Tratamentul se face cu corticosteroizi topici sau la nevoie sistemici, iar aparitia bulelor impune un tratament asemanator arsurilor.

 

Dermatozele fotoalegice sunt definite ca reactii ce implica un fotoalergen si radiatie ultravioleta UVA. Si in cazul dermatitelor fotoalergice substanta fotosensibilizanta poate fi aplicata topic sau ingerata sistemic. Odata ce pacientul este sensibilizat, orice metoda de expunere la alergen duce la aparitia reactiei. Reactiile fotoalergice sunt mult mai putin frecvente decat cele fototoxice. Clinic sunt leziuni pruriginoase, limitate la zona expusa la radiatia ultravioleta, fiind caracterizate de eritem, papule sau vezicule, leziunile avand margini nete. Daca forma clinica este mai subtila si are evolutie cronica este posibila aparitia lichenificarilor. Tratamentul se face cu fotoprotectoare, dermatocorticoizi si evitarea alergenului.

 

Dermatita actinica cronica este o dermatita a zonelor fotoexpuse, declansata si mentinuta numai de soare, de obicei chiar in doze reduse. Este posibil in antecedente sa fie intalnita expunerea la un agent fotosensibilizant. Afectiunea este rara, apare la varstnici si sunt afectate fata, fruntea, posibil si fata dorsala a mainilor; pielea este ingrosata, cu santuri si acoperita de scuame, leziunile fiind intens pruriginoase. Terapia cu dermatocorticoizi este putin eficienta, unicul tratament cu beneficii reale este PUVA- terapia posibil combinata cu corticosterozii sistemici. 

 

Dr. Radu Rotarescu