Cu siguranta v-ati intrebat  si voi, cel putin o data, daca exista familia perfecta. Si daca exista, cu siguranta are si o reteta, poate chiar una de de succes. Dar care este reteta?

Ei bine, uitandu-ne la cuplurile din jurul nostru, observam ca unele dintre acestea pot reprezenta adevarate modele, atat pentru cei din familiile lor, cat si pentru cei din afara lor, pentru noi. Nu de putine ori, ramanem surprinsi cand aflam ca un cuplu, care era privit ca model pentru cei mai multi dintre noi, se afla in proces de  divort. Evident ca ne intrebam daca exista cuplul perfect, familia perfecta.

As spune, insa, ca este destul de greu sa dai un astfel de verdict, fie ca vrei sa spui ca exista familia perfecta, fie ca ai motive sa spui ca nu exista cuplul, familia perfecta, e destul de greu sa fii obiectiv si sa dai un raspuns. Trebuie sa recunoastem ca cei care isi doresc sa gaseasca un raspuns clar la aceasta intrebare dificila sunt in majoritatea lor tinerii. Femeile sunt cele care se tortureaza cu astfel de intrebari, insa, chiar daca nu vor sa arate, si barbatii se gandesc cum ar trebui sa arate familia perfecta, daca aceasta exista.

Va propun sa analizam factorii care determina incheierea unei casatorii si, poate in acest fel, vom descoperi impreuna daca exista sau nu familia perfecta.

Credeti ca exista un moment oportun, potrivit pentru incheierea unei casatorii? Daca in trecut casatoriile erau “aranjate” de parinti in functie de anumite principii si chiar interese, astazi ne putem alege singure/i partenerul/a. Este foarte important sa iti alegi partenerul cu care iti doresti o familie, deoarece in procesul conceperii unei relatii au loc mai multe etape. Nu poti alege un moment, bine stabilit in timp, in care sa te casatoresti, intrucat este putin probabil sa poti respecta deadline-ul pe care ti l-ai stabilit. In plus acest lucru ar duce la consecinte negative.

Prima etapa, in procesul de formare a unui cuplu conjugal este etapa crearii cuplului erotic interindividual, aceasta etapa travereseaza etapa in care cei doi parteneri se cunosc si se adapteaza, moment in care iau nastere si cele mai trainice legaturi interpersonale. Sunt trairi profunde ce au la baza sentimentele de dragoste. Ca mai apoi, in cele din urma, cuplul sa ajunga la etapa incheierii casatoriei. Se spune ca o casatorie nu este altceva decat “relatia cea mai buna si cea mai importanta care poate sa existe intre doua fiinte umane”. Mediul in care ne desfasuram viata si activitatea, complexitatea fiintei umane fac sa fie tot mai dificila alegera momentului si a locului in care se poate realiza cuplul erotic individual. Se poate sa cunoastem partenerul perfect in vacanta, la scoala, intr-o excursie la munte, in cadrul unei intalniri de afaceri, la locul de munca sau oriunde. Uneori se poate sa fie langa noi si sa nu il fi descoperit.

Daca cineva isi programeaza cu exactitate momentul in care va incheia o casatorie, trebuie sa isi asume si riscul de a pierde un partener cu care ar fi putut incheia un cuplu conjugal de o inalta functionalitate. Pe de alta parte, daca nu gaseste partenerul potrivit, in perioada stabilita, ulterior, risca sa faca anumite concesii in ceea ce priveste profilul personalitatii partenerului cu care va incheia casatoria. In viata sunt lucruri pe care trebuie sa le faci programat, asa cum sunt scoala, liceul si lucruri pe care trebuie sa le astepti. Si poti programa ceea ce tine numai de persoana ta, ce depinde de tine, asa cum este de exemplu alegerea unui loc de munca, alegerea profesiei. Insa, cand vine vorba despre casatorie, care presupune existenta si acordul unei alte persoane, e bine sa nu grabesti lucrurile si sa nu incerci sa faci tu alegeri pentru celalalt sau in numele lui. Mai tarziu este posibil ca tu sa fii cel care regreta mai mult.

Daca vorbim de factorii care duc la incheiere casatoriei, acestia pot fi clasificati in factori obiectivi si in factori subiectivi. Factorii obiectivi includ o serie de aspecte ce au legatura cu structura personalitatii partenerilor. Pot fi aspecte expres cerute de lege, asa cum sunt varsta, starea sanatatii, normalitatea psihica, statutul social. Factorii subiectivi includ o serie de elemente prin care cei doi parteneri isi dau acordul pentru incheierea casatoriei. Elementele de ordin motivational-afectiv, prin care partenerii se plac, se iubesc, doresc sa fie impreuna reprezinta acordul de vointa al celor doi.

In momentul de inceput al relatiei, al crearii cuplului erotic interindividual partenerii se cunosc destul de putin din punct de vedere al aspectelor valorice si de esenta ale personalitatii. Dorinta, atractia, pe care o vad cei doi dezvolta puternice stari emotional-afective. Aceste emotii puternice duc catre un efect de “hallo” asupra tuturor trasaturilor personalitatii partenerului, incat acesta nu poate fi descris de cel indragostit decat in termeni la superlativ. De exemplu se poate creea iluzia, in urma unor generalizari pripite, ca daca partenerul este foarte frumos din punct de vedere fizic este si foarte inteligent, foarte bun, foarte intelegator, cand de fapt, in realitate lucrurile stau cu totul altfel. Mergand mai departe, daca cei doi parteneri ajung la concluzia ca sunt compatibili, ca se inteleg de minune, uneori chiar ca nu pot trai unul departe de celalalt, decizia de a incheia o casatorie devine, pentru ei, o necesitate fireasca si de ce nu, chiar un punct de liniste interioara, de siguranta. Desigur, exista si cupluri care nu pun pret pe actul in sine, prin care este certificata casatoria, insa prin faptul ca aleg sa locuiasca impreuna demonstareaza ca sunt pregatiti pentru o casatorie.

Pe de alta parte, daca cei doi parteneri, aleg sa se casatoreasca, desi nu sunt pregatiti sau convinsi ca sunt pregatiti pentru acest pas, in timp pot aparea probleme ce duc la ruperea legaturii dintre ei. Intr-un cuplu in care nu exista sentimente puternice de dragoste, sentimente profunde, disfunctionalitatile duc la sfarsitul relatiei. Din pacate intalnim cupluri care sunt impreuna de mai multi ani si care ajung la divort la scurt timp dupa ce s-au casatorit. Exista trei moduri ale relationarii afective interpersonale: atractia, indiferenta si respingerea. Intr-un cuplu in care isi face loc dezorganizarea, ar fi de asteptat ca in locul atractiei interpersonale sa se stabileasca atitudinea de indiferenta, in realitate lucrurile sunt mai grave, intrucat se instaleaza reactia de respingere activa a partenerului. Daca partenerii nu au ajuns sa se cunoaca foarte bine, daca nu au reusit sa stabileasca intre ei o puternica cunoastere interpersonala si au ramas doar la stadiul de indragostire, acestia emit judecati apreciative pozitive intre ei in raport cu oricare dintre trasaturile sau caracterele personalitatii.

Asa se face ca, dupa casatorie, in urma desfasurarii vietii si activitatii interpersonale specifice cuplului conjugal, se poate observa ca fiecare dintre parteneri constata ca nu exista o concordanta intre asteptarile si comportamentul pe linie de rol al celuilalt partener. Practic asa apar sentimentele de frustrare, de nemultumire fata de partenerul care nu reuseste sa se ridice la nivelul asteptarilor pe care le avem. Cu timpul, cei doi vor ajunge in situatia de a considera ca celalalt este o piedica in calea sa. Vor fi indiferenti, vor manifesta respingere, mergand pana in punctul de a rupe relatia. Si chiar daca nu se va junge la desfacerea casatoriei, la divort, cu siguranta, cel putin unul dintre parteneri, va cauta la altcineva, din afara cuplului, ceea ce partenerul actual nu-i ofera. Dezorganizarea progresiva a cuplului are efecte si asupra altor persoane din anturajul cuplului, si aici ne referim la copii, acolo unde sunt, ei fiind cei mai afectati, ne referim la parinti, bunici dar si la alte rude.

Daca la baza cuplului sta ca nucleu central sentimentul de dragoste reciproca, frecventa actelor interpersonale cu efecte negative, distructive sunt mai putine si au tendinta de a fi reduse continuu. In mod voluntar sau involuntar, partenerii unui cuplu conjugal, emit anumite aprecieri asupra partenerului, cat si asupra propriei persoane. 

In functie de caracteristicile specifice personalitatii fiecaruia, in functie de gradul de rezistenta la factorii din exteriorul cuplului, relatia se poate adapta si integra sau se poate destrama. Asa se explica existenta celor doua tipuri de cupluri: cel format in mod

armonios si cel dizarmonic. Desigur ca si intr-un cuplu si in celalalt pot aparea problemele. Fiecare cuplu poate intampina impedimente, insa daca va rezista in timp se poate sesiza inca din perioada de inceput a cuplului. Pana la urma, oricat de mult s-ar stradui cineva sa se comporte intr-un anumit fel, daca personalitatea lui este alta, un gest, un cuvant, o actiune involuntara il vor trada. In urma studiilor, s-a demonstrat ca un cuplu, inainte de a lua decizia casatoriei, este bine sa convietuiasca in acelasi spatiu, intre sase luni si pana la doi ani si jumatate. In acest interval de timp partenerii se pot cunoaste, isi pot testa sentimentele si se pot intelege atat pe ei cat si pe celalalt partener. Este perioada in care pot vedea daca cuplul conjugal este facut sa reziste in timp sau pasiunea este doar de moment. Este perioada in care partenerii pot vedea daca vor ajunge sa imbatranesca impreuna.

Mai exista situatia in care partenerii pot sa isi construiasca din mers componentele de baza ale relationarii optime interpersonale si in acest fel sa evolueze spre un cuplu armonios.

De obicei, cuplurile care sunt cel mai des nevoite sa invete sa coexiste din mers sunt cele tinere, in care este un copil la mijloc. Uneori, aceste  cupluri aleg sa mearga mai departe de dragul copilului, impunandu-si sa formeze o familie normala. Oricare ar fi motivele pentru care doi parteneri isi doresc sa formeze un cuplu conjugal, este important ca atat femeia cat si barbatul sa isi doresaca acelasi lucru, respectiv o familie bine inchegata, sa lupte, sa invete ca fara asumarea unor riscuri nu pot forma un cuplu fericit.

 

Sursa: Ana Maria Vasilateanu, Asociatia Telefonul Copilului, partener in proiectul “Scoala Mamelor”