Ca mama, nu cred sa existe anumite reguli care sa ne ajute sa fim un bun parinte. Cred ca totul vine, mai degraba, din noi, din instinctul nostru de mame, din ceea ce simtim ca ii face bine copilul nostru. E de ajuns, de cele mai multe ori, sa ne ascultam acea voce interioara si… stim.

Asadar, nu le-as numi reguli, ci cativa pasi care ne pot ajuta sa ne apropiem de copilul nostru, sa il facem sa ne considere cel mai bun prieten, sa se simta apreciat, iubit, increzator in fortele proprii. Pasi simpli de urmat, dar cu rezultate benefice atat pentru noi, cat si pentru copiii nostrii.

 

Pasul 1: Incearca sa fii un model pozitiv pentru copilul tau. Inca din primii ani de viata, copiii au tendinta de a copia tot ceea ce vad la noi: gesturi, mimica fetei, reactii in anumite situatii, expresii, ritualuri (ce facem cand ne trezim dimineata, cum ne pregatim de plecare, cum ne asezam parul) etc. Chiar daca uneori pare greu, mai ales dupa o zi de munca plina si istovitoare, sa mai dam importanta la gesturile pe care le facem, nu trebuie sa uitam ca ei nu sunt obositi, ci din contra: sunt receptivi la tot ceea ce se intampla in jurul lor. O perie aruncata in graba undeva, langa pat, poate deveni urmatorul lucru pe care copilul nostru il va invata de la noi. Are nevoie sa stie ce inseamna “a fi responsabil”, ordonat, pentru ca asta ii va da un anumit echilibru in viata. 

Pasul 2: Incearca sa iti faci zilnic timp pentru copilul tau. Am auzit, de multe ori, spunandu-se: “Sunt prea obosit/a de la munca. Joaca-te cu ce vrei tu.” Sa facem un mic exercitiu. Atunci cand dati acest raspuns, ganditi-va o clipa la copilaria pe care ati avut-o. Ce va amintiti? Mirosul de cozonaci pe care ii gatea mama, iar voi nu va puteati abtine sa nu “furati” putin din aluatul proaspat framantat? Prima plimbare cu saniuta? Povestile dinainte de culcare, seara? Sau poate vacantele? Parintii nostrii aveau timp, si ne-au daruit aceste amintiri. Oricat de obositi am fi, trebuie sa ne facem la randul nostru timp, sa le oferim si copiilor nostrii astfel de amintiri. 

Pasul 3: Fii cel mai bun prieten al copilului tau. De cate ori nu ti s-a intamplat sa te traga, pur si simplu, de mana, pentru ca vroia sa iti povesteasca ceva, insa, din lipsa de timp liber, i-ai spus ca “Imi povestesti mai tarziu” ? Am facut si eu asa de nenumarate ori, pana cand am realizat ca poate veni o zi cand va avea ceva foarte important de spus, sau va avea nevoie de un sfat intr-o problema care il afecteaza, iar eu as putea sa nu il ascult. Ii privim uneori ca pe niste pitici care nu au lucruri prea serioase de povestit, dar in realitate fiecare zi din viata lor aduce ceva nou pentru ei, oricat de banale ar fi aceste lucruri pentru noi, cei trecuti prin viata. Au nevoie de noi, de timpul nostru, de urechile noastre si de sfaturile noastre pentru a creste oameni mari.

Pasul 4: Nu-l cocolosi. Desigur, un astfel de “sfat” este negat de orice mama, ceea ce e absolut firesc. Si totusi, uneori este bine “sa ne calcam” pe inima, si sa ii dam mai multa libertate copilului nostru, fara a mai fi in fiecare clipa in urma lui. O cazatura, o cearta cu un alt copil, o nota proasta la scoala, jucaria preferata stricata, chiar daca pe moment sunt ceva greu de acceptat, sunt experiente din care copilul are ceva de invatat. Daca il cocolosim si il protejam in mod exagerat, poate deveni, mai tarziu, o persoana care se adapteaza greu in mediul social atunci cand nu este nimeni langa el. Copiii au nevoie sa fie lasati sa invete singuri, sa descopere si sa experimenteze singuri, pentru ca astfel vor sti cum sa se descurce in orice situatie.

Pasul 5: Arata-I ca il iubesti. Orice mama cu instincte sanatoase isi iubeste copilul. Poate suna putin ciudat, dar nu este de ajuns sa ii iubim: trebuie sa le si aratam asta, sa ii facem sa se simta iubiti. Copiii au nevoie sa fie incurajati in tot ceea ce fac, pentru ca asta le da incredere sa incerce si altceva. Au nevoie sa fie mangaiati, pentru ca aceste gesturi de tandrete ii fac sa se simta pretuiti, si le dau un sentiment de siguranta. Nu uitati sa le spuneti in fiecare zi, simplu, ca ii iubiti. 

 

Mihaela Varzan