Scoala mamelor

Acest website este cofinantat din Fondul Social European
prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Investeste in oameni!

Comportamente ingrijoratoare ale copiilor nostri

Comunicarea mama-copil

Copiii pot reacţiona neaşteptat la situaţii concrete de viaţă. Reacţiile negative se structurează pe mai multe niveluri, ele fiind însă reacţii predominant afective şi subiective. Copilul adoptă de multe ori comportamente inadecvate în relaţiile cu ceilalţi, precum şi în atitudinea faţă de sine însuşi. Ne vom opri asupra unor asemenea conduite şi anume: egosimul, negativismul, răsfăţul, încăpăţânarea, minciuna, furtul, fuga de acasă sau de la şcoală.

 

1. Egoismul – este dragostea exagerată de sine. Egoistul raportează totul la sine şi acest lucru duce la izolarea lui faţă de ceilalţi. Egoismul nu este ceva înnăscut, permanent şi nemodificabil, fiind de cele mai multe ori un efect al răsfăţului. Când un copil are înclinaţii spre egoism, părinţii trebuie să fie atenţi, trebuie să-l educe în direcţia respectului pentru oameni, renunţând la comportarea greşită de a se supune dorinţelor imediate ale copilului. 

 

2. Negativismul, neascultarea, nesupunerea – aceste trăsături strâns legate între ele se manifestă prin refuzul sau rezistenţa opusă în faţa cerinţelor externe. Cauzele care pot sta la baza acestor manifestări sunt: exigenţa iraţională sau lipsa de autoritate, răsfăţul, neînţelegerea necesităţii respectării unor cerinţe. Trebuie să facem distincţie între nesupunere, neascultare pasivă provocate de inerţie, de o fire visătoare sau uitarea unor cerinţe şi nesupunerea activă izvorâtă din revoltă, din dorinţa de a nu se supune. Avem nesupunere parţială (faţă de un profesor, un părinte) şi nesupunere globală, ceea ce duce la grave devieri de comportament. În astfel de situaţii vina aparţine ambelor părţi implicate. Descoperind erorile făcute, putem negocia noi reguli de comportament. Este importantă consecvenţa în aplicarea regulilor respective.

 

3, Răsfăţul – este un factor negativ în dezvoltarea copilului. Deşi se confundă, de multe ori, cu alintarea, există însă deosebiri între ele. Oricărui copil îi place să fie alintat. Dacă alintarea este exagerată, trecându-se peste limita normalului, se ajunge la faza anormală de răsfăţ. Răsfăţatul, cu de la sine putere, îşi permite multe gesturi nepermise la vârsta lui. Părinţii pot remedia defectul răsfăţului înainte ca acesta să se transforme în egoism.

 

4. Încăpăţânarea – Un copil este etichetat ca fiind încăpăţânat dacă persistă cu îndârjire într-o atitudine negativă faţă de o obligaţie impusă de adulţi. Ea este o comportare negativă şi nu trebuie confundată cu ambiţia. Ambiţia este un sentiment constructiv, care poate deveni creator. Încăpăţânarea este un defect, nu o calitate. Dojenirea pe un ton calm şi fără să fie însoţită de ameninţări fără rost este eficientă. Cearta şi morala făcute unui copil încăpăţânat nu trebuie să se desfăşoare în public. E de preferat ca discuţia să se facă mai târziu, când criza de încăpăţânare a trecut şi se poate discuta liniştit cu copilul. Când copilul şi-a recunoscut vina şi promite că nu va mai face, ne putem declara mulţumiţi ca părinţi.

 

5. Minciuna – este o conduită de eschivare, în general destinată să evite o mustrare. De multe ori, în mod inconştient, părinţii îşi învaţă propriii copii să mintă, prin promisiunile zilnice care nu sunt îndeplinite. Dacă un copil va fi pus să mintă că unul dintre părinţi nu este acasă atunci când e căutat de o persoană nedorită, greşeala va fi dublă, el va fi învăţat să mintă şi că poate trece peste obligaţiile sociale recurgând la minciună. Copiii nu sunt naivi, proşti, orbi sau surzi. Pe măsură ce se dezvoltă psihic, ei vor să ştie totul şi sunt de preferat discuţiile oneste, pe înţelesul lor, fără a ambala realitatea în minciuni. Factori care pot cauza minciuna la copii:

– părinţii aşteaptă prea multe de la ei

– lipsa unei explicaţii plauzibile pentru un anumit comportament

– lipsa unei educaţii consistente

– lipsa de atenţie acordată de covârstnici sau adulţi

– teama, frica de pedeapsă

– dorinţa de autoafirmare.

Minciuna poate fi, de asemenea, o manifestare tipică a tendinţei de supraapreciere. Unii copii mint din dorinţa de a-i acoperi pe alţi copii („onoare”). Orice vină ascunsă prin minciună trebuie sancţionată, astfel încât să înţeleagă că vina se agravează minţind; sinceritatea reduce vina şi pedeapsa. Din educaţie trebuie eliminate procedeele care induc teamă în legătură cu recunoaşterea greşelii. La baza tratării individuale e necesar să stea încrederea în copil.

 

6. Furtul – semnifică însuşirea unor bunuri care nu le aparţin, nerespectând proprietatea altcuiva. Factorii care pot determina astfel de comportament:

– presiuni din partea prietenilor, în al căror grup doresc să se integreze

– respect de sine scăzut

– lipsa unor prieteni pe care, prin astfel de comportament, îi poate “cumpăra”

– existenţa şi a altor probleme comportamentale (minciuna, chiulul etc.)

– tentaţia pentru un obiect

– lipsa unei educaţii raţionale

– o educare de acoperire a furtului

– exemple negative.

Furtul se combină cu minciuna. Părinţii trebuie să se intereseze îndeaproape de prietenii copilului şi să nu încurajeze nici o manifestare opusă cinstei. Copilul trebuie învăţat de mic să respecte bunurile proprii, să protejeze proprietatea altora, să realizeze totul prin forţe proprii, prin resurse interioare. Sunt principii care nu suportă negocierea.

 

Sursa: Unicef

Comentarii

06.06.2013 Specialist Scoala Mamelor

Draga dluiza21,

Puteti apela la un psiholog specializat in copii care, in urma unei evaluari, va poate spune in ce masura sunt anumite probleme mai serioase sau tin de modul in care dumneavoastra v-ati raportat la el. De asemenea va poate ajuta (indiferent de rezultat) sa gasiti cea mai buna modalitate de a va raporta la el si la comportamentele lui, pentru a reduce cat mai mult problemele comportamentale.

Numai bine,

Adelina Muresan,

Psiholog

06.06.2013 Specialist Scoala Mamelor

Draga bezeluta,

Este normal sa fie mai dificil acum sa relationati cu fiul dumneavoastra, tinand cont ca nu ati avut o relatie atat de apropiata cu el, fiind in grija parintilor dumneavoastra. E posibil ca atitudinea fata de fratele lui sa fie data de gelozia care apare foarte frecvent intre frati; el se simte probabil nedreptatit de atentia pe care o primeste fratele lui si de faptul ca dumneavoastra ati luat decizia sa aveti grija de fratele lui cel mai mic, insa pe el l-au ingrijit bunicii.

E foarte important sa reconstruiti relatia cu el, sa incercati sa reduceti la minim criticile si interactiunile negative si sa va concentrati pe a dezvolta o relatie pozitiva cu fiul dumneavoastra. Incercati sa va rezervati timp in care sa petreceti timp doar cu el intr-un mod placut, in care sa va exprimati afectiunea fata de el si sa ii aratati ca e un membru al familiei la fel de important ca si fratele lui.

Va recomand sa contactati direct un psiholog pentru o intalnire si pentru a evalua in detaliu situatia. Acesta va poate ajuta pas cu pas sa depasiti aceasta situatie, fara a avea urmari negative pe termen lung.

Numai bine,

Adelina Muresan,

Psiholog

03.06.2013 emila

mergi la un pshiolog

30.05.2013 bezeluta

Am si eu nevoie de un sfat am doi baieti de 3 respectiv 6 anisori sunt minunati insa cel mare a fost crescut de parintii mei iar acum imi este foarte greu sa comunic cu el orice as face sa ma apropii de el nu merge nici cu fratele sau nu se joaca nu este apropiat de el ba chiar mai mult mi-a zis ca il uraste si ca nu il iubeste bineinteles ink nu stie intelesul acestor cuvinte si am incercat sa ii explic sa ii apropii dar nu stiu cum sa mai fac asta .Cel mic este un nazdravan si multe persoane mi-au zis ca l am rasfatat dar eu nu cred asta orice as zice la el este nu si nu vreau este foarte nervos ma zgaraie ,ma musca eu am zis ca este mic si este doar o faza si ca o sa treaca peste asta va spun sincer nu stiu ce sa fac va rog ast un rasp un sfat orice va multumesc

29.05.2013 dluiza21

Buna ziua!

Sunt mama unui baiat de 11ani si 6 luni si as dori sa stiu unde pot afla cu certitudine daca negativismul , nesupunerea si incapatanarea copilului meu se datoreaza alintarii sau unor probleme mai grave.Ce pot face?...

Rog mult ajutati-ma!

Cu multumiri,

Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.

Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici