Anorexia nervoasa 

Este o tulburare psihiatrica din categoria tulburarilor de alimentatie, caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corpului si printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta, de ingrasare. 

Persoanele suferind de anorexie nervoasa isi limiteaza greutatea corpului prin abtinerea voluntara indelungata de a se hrani (starvatie sau post voluntar - anorexia nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode - ca de pilda abuzul de purgative, clisme si diuretice, folosirea de substante anorectigene si excesul de exercitii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ). 

Boala afecteaza mai ales tinerele adolescente, insa 10% din cazuri apar si la tineri de sex masculin. 

Anorexia nervoasa este o tulburare psiho-somatica sau psiho-fiziologica complexa, implicand componente psihologice, neuro-biologice si socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei "anorectic", desi termenul simplu de anorexie (fara adaosul "nervoasa") este de fapt sinonim cu "inapetenta", adica lipsa de apetit, lipsa de pofta de mancare. Bolnavul de anorexie nervoasa nu e lipsit neaparat de pofta de mancare, mananca intentionat foarte putin.

Anorexia nervoasa are un risc crescut de mortalitate - pana la 10%.

 

Cine poate fi afectat

Principala trasatura a bolii este interesul exagerat pentru aspectul fizic si limitarea fortata a consumului de alimente. 

Boala apare in special la tinerele adolescente si consta in dorinta de a fi slab, exagerat de slab. Persoanele care sufera de aceasta boala isi doresc sa aiba o greutate corporala foarte mica si au o imagine total deformata asupra aspectului lor fizic. Chiar daca sunt exagerat de slabe, ele isi compara permanent silueta cu a celorlalte persoane si sunt nemultumite de cum arata. 

Anorexia induce schimbari si la nivelul sistemului nervos. Se pare ca infometarea ar duce la cresterea in dimensiuni a ventriculilor cerebrali. Acest lucru este corectat insa atunci cand persoana revine la greutatea optima. Anorexia este deasemenea asociata cu scaderea fluxului sanguin de la nivelul lobilor temporali. 

Pana de curand, anorexia era privita ca o afectiune care tine de alegerile fiecaruia. Se considera ca persoanele anorexice aleg sa slabeasca pentru a ajunge la un asa-zis ideal. 

Principalul factor de mediu implicat in aparitia anorexiei este tendinta persoanei respective de a fi anxioasa sau depresiva si, nu in ultimul rand, gradul de sensibilitate al fiecaruia. 

 

Cum poti fi ajutat

Anorexia poate fi tratata, dar tratamentul este de lunga durata. Poate sa dureze ani sau luni, poate chiar si mai mult pana se revine la greutatea normala. Totusi, cu cat tratamentul este inceput mai din timp, cu atat exista mai multe sanse de recuperare. 

• Psihoterapia individuala. Psihoterapia este o forma efectiva, care poate duce la restaurarea greutatii, reaparitia menstruatiei la paciente, si o ameliorare a functiei psihologice si sociale, in comparatie cu esantioane care au primit numai programe educationale sau simplu suport; 
• Terapia de familie a fost gasita de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie. In anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama, temeri de asumare a rolului adult de sotie si mama;
• Tratamente medicamentoase;
• Tratamente de grup. Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor ONG, care ofera suport si indrumare persoanelor suferind de anorexie si apartinatorilor sau apropiatilor lor;

 

Primele indicii in anorexia nervoasa 

Primele indicii de anorexie pot fi subtile. Primele posibile manifestari includ:

• scaderea in greutate, datorita infometarii sau exercitiilor fizice in exces;
• amenoreea (lipsa menstruatiei);
• scaderea apetitului sexual;
• dureri abdominale;
• distensia abdominala (marirea in volum a abdomenului);
• malnutritia (o forma severa de scadere in greutate);
• tulburarile electrolitice;
• pierderea smaltului dintilor datorita varsaturilor repetate;
• esofagita;
• subtierea firelor de par (parul are un aspect asemanator cu puful de pe capul sugarilor);
• fracturi datorate unor traumatisme minore din cauza scaderii densitatii osoase;
• folosirea laxativelor, diureticelor

 

Alte semne in anorexia nervoasa 

Primele semne de laborator sau radiologice ale tulburarilor alimentare includ:

• alcaloza metabolica (scaderea aciditatii normale) datorita varsaturilor repetate;
• hipokaliemia (scaderea nivelului de potasiu in sange) datorita varsaturilor repetate si abuzului de laxative sau diuretice;
• anemia (scaderea hemoglobinei in sange)
• malnutritia;
• scaderea nivelului de estrogen (hormon feminin);
• scaderea nivelului de testosteron (hormon masculin)
• scaderea nivelului de hormon eliberator de gonadotropina;
• scaderea nivelului de gonadotropina (hormon feminin);
• hiperprolactinemia (hormon feminin cu rol in lactatie), care poate duce la infertilitate;
• osteopenia (pierdere de tesut osos)

De exemplu, femeile pot prezenta initial amenoree datorita scaderii ponderale sau fracturi osoase datorita scaderii densitatii osoase, sau esofagita sau piederea smaltului dentar, datorita varsaturilor repetate. 

Atunci cand bolnavii cu tulburari de alimentatie se prezinta la medic, acesta trebuie sa ia in considerare si alte boli care determina scaderea in greutate, cum ar fi:

• hipertiroidismul;
• diabetul zaharat;
• malabsorbtia;
• diverse cancere;

Cu toate acestea, teama excesiva si nerealista a pacientilor cu anorexie nervoasa, ii diferentiaza de alte boli medicale sau psihiatrice care pot determina scaderea in greutate.

Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:

• cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar – tipul restrictiv;
• cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi provoaca varsaturile sau abuzeaza de laxative sau diuretice – tipul bulimic

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:

• infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal;
• teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal;
• hipogonadismul, manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar la barbati prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor sexuale.

 

Tratamentul anorexiei nervoase

Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru anorexia nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe saptamani sau luni. Initial, sunt stabilizati din punct de vedere medical, dupa care este inceputa reabilitarea nutritonala. 

Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte anumite alimente sanatoase, recomandate de medicul specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite sa creasca in greutate.

Intubarea nazogastrica (introducerea unui tub prin nas pana in stomac prin care sa se introduca alimentele) este arareori necesara, mai ales ca hiperalimentarea parenterala (prin acest tub) poate duce la potentiale complicatii. 

Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme periferice usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare sau inferioare) datorita diversificarii alimentelor. 

In rare cazuri, apare distensia stomacului (cresterea volumului stomacului).

Educatia si sustinerea din partea familiei si medicului, face pacientii sa isi inteleaga boala si necesitatea de tratament.

Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final.

Modificarile de la nivelul sistemului nervos central ii determina pe pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismului si necesitatile nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor. 

Tratamentul este indreptat, deasemenea, spre identificarea si tratarea tulburarilor coexistente, care includ tulburarile de dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si abuzul de alcool sau alte substante. 

Dupa ce greutatea pacientilor este readusa la o limita sanatoasa, antrenarea intensiva intr-un model de viata sanatos consolideaza eficienta tratamentului.

Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca este inclusa intreaga familie.

Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa) dureaza de obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al grupului sau al familiei.

Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% in primul rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. 

Cei mai multi pacienti care supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar dupa o perioada lunga de timp, de la ani pana la decade.

Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de dispozitie, de personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt cele mai dificil de tratat. 

Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala prompta a scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin recunoasterea si tratamentul tulburarilor depresive aparute concomitent (in 30-50% din cazuri). 

Din fericire, cu un tratament eficient (acut si de prevenire a recaderii), aceasta suferinta este curabila, nu doar ameliorabila. 

Termenul de "nervoasa" a fost adaugat de curand la numele bolii pentru a accentua caracteristicele comune cu ale anorexiei nervoase, in primul rand preocuparea excesiva asupra scaderii in greutate si teama morbida de crestere in greutate. 

Diagnosticul anorexiei nervoase ia locul celui de bulimie, in cazul in care, greutatea este mai putin de 85% fata de normal.

 

SURSA: Fundatia Estuar, partener in proiectul "Scoala Mamelor".