Decorurile de televiziune imaginate de ei in ultimii 10 ani sunt impresionant de diverse si greu de enumerat, pentru asta ne-ar cere spatiu si un timp considerabil. Zeci de emisiuni de amploare de toate tipurile – gale, concerte, festivaluri, telenovele, emisiuni de prime-time de maxima audienta, seriale, spectacole de divertisment, emisiuni de sport, stiri sau de tip talk-show, toate acestea, in paralel, au intrat in casele noastre prin intermediul televiziunilor concurente care au apelat la experienta si imaginatia lor, recunoscandu-le valoarea ca profesionisti. Fireste ca, in mod subiectiv, cele mai dragi dintre scenografiile lor imi sunt decorurile Surprizelor si Dansez pentru tine, care au devenit casa de vineri sau sambata seara, ani la rand, pentru milioane de romani. Dar cartea lor de vizita ii recomanda cu incredere si pentru partea de arhitectura si design interior. Cristina Boeriu si Petre Talea au format o echipa creativa si prolifica dupa terminarea facultatii, iar de curand  au devenit o familie.  Am rugat-o pe jumatatea feminina a acestei echipe de succes sa scrie pentru voi despre echilibrul casei noastre. Ambientul in care ne retragem dupa o zi plina si care ne poate face sa ne simtim fericiti. (Andreea Marin Banica)

Cand Andreea m-a invitat sa scriu şi m-a rugat sa explic pe intelesul tuturor  legatura dintre scenografie si arhitectura, m-am gandit ca, negresit, cel mai bun exemplu este tocmai… cuplul Andreea si Ştefan Banica! Si sper sa nu am parte de cenzura  daca voi povesti cateva amanunte de culise. 

Am lucrat cu amandoi inainte ca ei sa formeze un cuplu. Amandoi  “au locuit intr-o casa Tv’’ realizata de noi, o casa in care fiecare isi primea musafirii – milioane de romani – la sfarsit de saptamana. Poate ca multi dintre voi ati simtit acele decoruri drept locuri familiare, in care va facea placere sa intrati, sa traiti o experienta placuta de cateva ore, sa va simtiti confortabil.  Asta este si rostul unui decor bine facut: sa te faca sa te simti ca acasa. 

Peste timp, si-au dorit sa lucreze cu noi si pentru locuinta lor comuna, proprietate privata. Daca la decorul emisiunilor TV ne sfatuiam cu fiecare separat si deciziile erau luate de fiecare in parte, de data asta a trebuit sa facem in asa fel incat sa impacam gusturile si parerile a doi oameni cu personalitati puternice, care nu se lasa ghidati fara sa aiba un cuvant de spus la fiecare pas, fara sa se implice in fiecare alegere. E adevarat ca Stefan a fost mult mai interesat de partea de constructie a casei si cunoaste de la inceput fiecare detaliu tehnic, in timp ce Andreea a preluat cu bucurie si cu pasiune sarcina culorilor, a mobilierului, a decoratiunilor interioare. Nu inseamna ca Andreea nu stie unde e centrala termica si ca Stefan nu a vrut sa vada mai multe probe de culori sau variante de mobilier, dar este sigur ca ea a stiut sa imprime casei caldura sa de femeie, iar el a fost firea practica in stare sa echilibreze balanta. 

Retin un lucru amuzant: Andreea a aparut in biroul meu incarcata cu doua pachete uriase. Adusese o oglinda cu rama pictata, clasica si 2 aplice inrudite si mi-a spus: “Mi-au placut astea foarte mult, m-am indragostit de ele si nu le-am putut rezista! Acu-i acu’: unde le punem ?!?” In acel stadiu de proiectare, nici nu stiam prea bine cum va arata casa si ea cumparase deja elemente de decor! Si a construit in mintea ei ambientul pornind de la ceva ce i-a trezit un sentiment, spunand ca orice casa trebuie sa aiba suflet in ea. Asa ca pot spune ca am pornit cu o oglinda si 2 aplice si am cladit o casa! 

Am o profesie, dar sunt si eu, inainte de toate, femeie. Si stiu ca in toate: in relatiile mele cu oamenii din jur, in munca mea, in casa mea, in toate astea  trebuie sa pui suflet ca sa ai parte de o constructie durabila.  Fiecare meserie are frumusetea ei, dar pentru mine  - n-o sa va surprind, nu-i asa? - meseria mea e cea mai frumoasa. Am descoperit asta in timp, recunosc. La inceput, a fost o simpla pasiune pentru desen, o recomandare catre liceul Tonitza si dorinta parinttilor mei  de a nu-mi irosi talentul. A urmat un concurs si repartizarea la una din sectiile de specialitate ale liceului. Ca orice fata, am ales design vestimentar, dar locurile erau ocupate. Trebuia sa aleg altceva, nu aveam prea multe informatii, eram dezamagita ca ceea ce-mi doream nu mai era posibil…si retragandu-ma intr-un atelier sa-mi completez fisa de inscriere, am ridicat ochii si am vazut lucrarile afisate pe pereti. Erau decoruri de teatru, machete, costume, schite tehnice de mobilier… Atunci am stiut ca asta vreau sa fac. Am continuat cu facultatea de arhitectura gandindu-ma ca domeniul designului interior imi permite sa nu abandonez scenografia, dar in mod sigur e mai usor accesibil pe viitor decat sa realizezi un decor intr-un teatru. 

De ce am spus ca meseria mea e cea mai frumoasa? Pentru ca-mi ofera posibilitatea sa creez, sa fiu libera, sa comunic, sa cunosc oameni, sa nu fac acelasi lucru de doua ori, sa ma implic sufleteste, sa inventez, sa am emotii, sa am satisfactia lucrului facut de mana mea care ramane in timp. Cu sau fara o diploma ca a mea, de fapt in fiecare femeie traieste un timid arhitect. Construim cu imaginatia noastra casa in care ne vom iubi sotul si ne vom creste cu dragoste copiii, vedem cu ochii mintii fiecare coltisor, gasim solutii de decorare dupa sufletul nostru, care sa ne incalzeasca dorinta de a ne intoarce acasa pentru tihna de la capatul fiecarei zile. 

Am fost intrebata ce-mi place mai mult… scenografia sau arhitectura?? Greu de raspuns. Exista multe lucruri in comun, cel mai important e acela in care trebuie sa stii sa comunici, sa intelegi dorintele omului care iti cere sprijinul, sa intuiesti ceea ce se doreste de la tine. Intotdeauna incerc sa inteleg si sa respect dorintele celui care-si ridica o casa si care-si pune o parte dintre visele lui in palmele mele. E un sentiment amestecat de emotie si responsabilitate. Nu poti sa faci munca asta cu totala detasare. Incerc sa trec prin filtrul meu ceea ce-si doresc oamenii pentru ei insisi. Trebuie sa ai rabdare, trebuie sa stii sa asculti şi mai ales sa fii un bun diplomat. 

Ma implic la fel de mult in fiecare proiect in parte si ma atasez de rezultat. Am o senzatie ciudata atunci cand termin constructia sau amenajarea unei case, parca ma despart pentru totdeauna de ceva ce-mi apartine deja. In schimb, un decor de televiziune il simt al meu tot timpul… niciodata insa nu ma duc la demontarea unui decor... e ca si cum as asista la daramarea casei pentru care am pus prima caramida. 

Am vrut mereu sa fac ceva deosebit, de fiecare data mai bine, mai spectaculos, mai indraznet. Fiecare noua tema este o provocare... este emotia unui nou inceput.

Crearea unui decor (fie ca vorbim de televiziune sau de amenajarea unei locuinte) inseamna sa te implici cu imaginatie, rigoare si dorinta de a face echipa cu cei care-ti vor fi alaturi, co-locatari. Colaborarea cu regizorul, producatorul, graficianul, coregraful si prezentatorul, in cazul decorului tv sau cu proprietarul, structuristul, instalatorul in cazul unei amenajari interioare, este esentiala in conturarea schitelor, in stabilirea detaliilor functionale si artistice. Poate nu stiai un amanunt de culise: munca arhitectului nu se opreste la conceperea unor schite, ci urmeaza un traseu complex, stresant si anevoios: detaliile tehnice, urmarirea lucrarilor in atelierele ce executa ceea ce ai imaginat tu. Alegerea materialelor si a solutiilor constructive este de asemenea un demers ce trebuie parcurs cu atentie, daca vrei sa faci ceva durabil si frumos, in acelasi timp sa tii cont de ceea ce-ti permiti sa scoti din buzunar. Dar nimic nu se compara cu senzatia de implinire pe care o ai atunci cand totul este gata! 

Aici apar diferentele minore… in cazul decorului de televiziune emotia creste atunci cand totul este pregatit pentru emisie, luminile au pornit, operatorii  fac ultimele probe, forfota oamenilor in platou creeaza tensiune maxima, regizorul da ultimele indicatii...si totul incepe sa functioneze, sub privirile atator oameni! Bineinteles ca provocarea este si mai mare, emotia mai puternica atunci cand lucrezi la formate de succes, cu audiente impresionante. Esti constient ca o parte din succesul emisiunii se datoreaza si muncii tale, esti emotionat cand te gandesti ca ai lucrat pentru mii sau milioane de telespectatori, esti mandru de reusita ta atunci cand stai acasa in fata televizorului, butonezi si spui: decorul asta poarta semnatura mea! Si atunci toata oboseala, tot stresul, toate greutatile devin amintire si vrei o noua provocare, cu tot ce implica ea:  alte solutii, alte echipe, alti colaboratori, alte studiouri sau televiziuni.

In schimb bucuria finalizarii unei amenajari de locuinta este mult mai personala. Satisfactia e uriasa cand vezi ca omul e multumit de rezultat, cand iti dai seama ca i-ai inteles dorintele, cand vezi ca se simte bine in casa sa, ca planuieste deja o petrecere de inaugurare a noii locuinte, semnul dorintei de a impartasi si prietenilor bucuria unui nou camin. Castigi astfel nu doar un “client” multumit, ci adeseori un prieten.

Am ajuns sa descopar frumusetea design-ului interior si am descoperit cat de minunat e sa fii martor si sa fii implicat activ, creativ, intr-un nou inceput, pentru ca mai ales pentru o femeie si, extinzand, pentru familia ei, casa visata de multa vreme si aranjata dupa sufletul ei devine si inceputul unei noi vieti. Simplul fapt ca te-ai mutat intr-o casa noua in care, ghidata sau nu de un designer, ai gandit fiecare coltisor, te face sa gasesti un echilibru nebanuit, iti face viata mai buna, pur si simplu. Regasesti placerea si nerabdarea de a te intoarce acasa.

SURSA: CRISTINA BOERIU