Ca mama, sunt sensibila la tot ce stiu ca traiesc alte mame si dupa nasterea baietelului meu am aflat multe lucruri de care orice femeie ar trebui sa devina constienta la timp.
De pilda, violenta asupra femeilor in timpul sarcinii a devenit deja o problema de sanatate care atrage din ce in ce mai mult atentia cercetatorilor si a clinicilor de specialitate din intreaga lume. Autoritatea Canadiana de Supraveghere a Sarcinii (SCSP) considera ca procentul femeilor insarcinate care acuza abuzuri fizice sau psihice este un indicator foarte important in evolutia sarcinii si sanatatea mamei si a copilului dupa nasterea acestuia.
Abuzurile psihice din timpul sarcinii au efecte grave atat asupra mamei, cat si a fatului. Iata de ce identificarea la timp a acestor rele tratamente pe care sunt nevoite sa le suporte, de multe ori in tacere, multe dintre viitoarele mamici precum si luarea unor masuri clare, pot reduce aceste efecte nedorite si cresc sansele unei sarcini si nasteri sanatoase..
Fara indoiala sarcina ar trebui sa fie una dintre cele mai frumoase experiente din viata ta despre care sa iti aduci aminte, cu bucurie, tot restul vietii. Cele 9 luni de sarcina nu ar trebui sa fie altceva decat un val de emotii si trairi unice, in care fiecare clipa sa fie impartasita, in egala masura, si de partenerul tau de viata - viitor tatic de altfel. Confirmarea sarcinii, prima echografie, prima miscare a puiului tau…sunt doar cateva din momentele pe care ai vrea sa le poti impartasi cu sotul tau, si sa va bucurati impreuna. Acest lucru este cu atat mai important cu cat te afli la prima sarcina, primul tau copil, iar bucuria pe care o resimti este mult prea mare pentru a o putea tine doar in sufletul tau, si atunci iti doresti sa o imparti cu cel de langa tine.
Din nefericire, lucrurile nu stau mereu asa. Exista, chiar langa noi, femei care nu se pot bucura din plin de sarcina, si care ajung la un moment dat sa fie atat de afectate incat sa nu isi mai doreasca altceva decat ca totul sa treaca mai repede si sa isi tina in brate copilul, in siguranta. Poate chiar tu treci sau ai trecut prin asa ceva, si atunci cu siguranta intelegi ce vreau sa spun. Dorinta de a trai la maxim fiecare zi din cele 9 luni de sarcina este inlocuita de dorinta ca timpul sa treaca mai repede…fara sa ti se intample ceva rau, tie sau copilului tau.
Statisticile nu sunt deloc imbucuratoare: am citit recent un studiu care afirma ca intre 4 si 8% dintre femeile insarcinate isi acuza la un moment dat partenerii de viata de abuzuri fizice in perioada sarcinii. O parte dintre ele fac acest lucru abia dupa ce au nascut de teama ca, daca ar face-o cat sunt inca gravide, sotul sau iubitul le-ar putea face si mai mult rau. FALS! Ascunzand comportamentul celui ce se presupune ca trebuie sa aiba grija de tine, de teama de a nu-i face rau copilului, risti sa se intample tocmai acest lucru de care te temi.
Din pacate, in ultimii ani se pare ca frecventa abuzurilor din timpul sarcinii a ajuns egala, sau uneori superioara, altor complicatii care pot surveni in sarcina. Violenta conjugala, inainte si in timpul sarcinii, are de cele mai multe ori urmari deosebit de grave, datorita unor traumatisme grave sau din pricina stresului cumplit la care sunt supuse viitoarele mamici. Creste riscul traumatismelor psihice atat la femei cat si la fat, apare depresia, anxietatea, si se poate ajunge, din nefericire, pana la negrele ganduri de sinucidere.
Exista 3 tipuri de abuzuri:
1.Primul, si poate cel mai grav, este abuzul fizic. Mai exact vorbim despre lovituri brutale cu pumnii sau picioarele, batai, toate acestea punand in pericol nu numai viata ta, ci si viata copilului tau. E de ajuns o singura lovitura, poate nu asa de puternica, dar care sa nimereasca burtica si sa declanseze un avort spontan, desprinderea placentei, declansarea travaliului si a nasterii premature, leziuni la nivelul craniului fatului, hemoragii sau chiar moartea fatului. La femeile insarcinate, in urma unor astfel de lovituri se pot produce rupturi de uter, splina, ficat sau diafragma.
2.Al doilea tip de abuz este cel sexual. Violul, fortarea femeii insarcinate sa intretina relatii sexuale desi starea de sanatate sau emotionala nu ii permit acest lucru, pot avea urmari nefaste asupra sarcinii: nastere prematura, avort, hemoragii, leziuni ale fatului care sa le afecteze dezvoltarea psihica, etc.
3.Cel de-al treilea tip de abuz este cel verbal sau emotional, atunci cand partenerul de viata sau alte persoane din anturajul femeii insarcinate arunca asupra acesteia o ploaie de amenintari, jigniri si umilinte. La copiii ale caror mamici au fost agresate psihic in timpul sarcinii pot aparea, mai tarziu, tulburari de comportament.
Astfel de fapte nu trebuie sub nici o forma trecute sub tacere, ba din contra. Faptul ca unele femei, de teama sau de rusine, ascund celor din jur aceste abuzuri nu face decat sa incurajeze barbatii care procedeaza astfel. Mai mult decat atat, ca viitoare mamica trebuie sa intelegi ca aceste abuzuri nu ameninta doar sanatatea ta, ci si dezvoltarea puiului care creste in tine si pe care ti-l doresti, fara indoiala, sanatos. Nu ai absolut nici un motiv sa accepti sa fii tratata astfel: nici faptul ca nu ai o situatie materiala buna si ca depinzi, deocamdata, de el, nici faptul ca ai o sarcina grea si nu mai ai puterea, ca pana acum, sa faci tot ceea ce obisnuiai sa faci, nici macar faptul ca el nu isi doreste sarcina nu ii da dreptul sa abuzeze in vreun fel de tine. Tu si puiul tau meritati sa traiti in siguranta, feriti de palme, picioare sau abuzuri sexuale.
Sparge tacerea si vorbeste cu o persoana de incredere, care sa te poata sfatui ce e bine sa faci. Si Nu UITA ca, daca acum te trateaza pe tine in acest mod, peste cativa ani e foarte posibil ca si copilul tau sa aiba parte de acelasi tratament. Asadar, aduna-ti curajul si forta pe care, cu siguranta, o ai in tine si schimba violenta conjugala cu libertatea si siguranta unei vieti pasnice.
Sursa: Mihaela Varzan
si eu la randul meu am fost agrsata si fizic si psihic in perioada sarcinii, timp de noua luni am incercat sa ascund sarcina de frica familiei, in primele luni nu a fost chiar asa dar cand a inceput sa creasca burta am inceput sa ma stresez incontinuu , stiam ca nu au sa reactioneze frumos parintii mei pt ca eu ma despartisem de prietenul meu si practic urma sa fac un copil din flori, ceea ce aici unde locuiesc eu ie mai rau decat o crima vazuta situatia, in sf au trecut toate cum au trecut, a-i mei au aflat s-au obisnuit cu ideea dar in schimb am un baietel de 6 ani perfect fizic dar ie diagnosticat cu ADHD are cateva simpome de AUTISM si probleme de comunicare. speram ca toate acestea sa fie o amintire neplacuta deoarece urmam tratament prin terapie educationala, tratament medicamentos si logopedie si ie bine, mai avem dar ie bine. sfatuiesc mamicile sa fie atente in timpul sarcinii si sa se alimenteze corect sa nu aiba de suferit dupa. Numai bine
Buna ziua,
Ceea ce ati spus este perfect adevarat. Eu am fost agresata fizic si psihic pe toata perioada sarcinii si inainte si dupa, tot acest stres suferit de mine s-a transmis la fetita mea, care a fost mult timp bolnava, nascand-o cu malformatie la inima, dar multumesc Domnului are acum varsta de 21 de ani si este casatorita. Sper sa abia posibilitatea de a putea aduce pe lume un copil, caci inca nu are voie sa faca eforturi fizice si sa nu se supere. Bineinteles ca nu mai sunt casatorita cu tatal ei, dar violenta pe care am primit-o timp de 4 ani si-au pus amprenta pe mine si oricat incerc sa nu cad in depresii dau mereu peste o situatie care ma face sa pic. Imi revin repede, sper, dar as vrea sa fiu mai puternica.
Multumesc
Vrei sa beneficiezi gratuit de facilitatile proiectului?
Fa-ti contSau suna la 116 111. Apel gratuit din retelele TELEKOM ROMANIA
Da click si citeste
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro
Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.
Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici
Buna, si eu sunt o mamica care in timpul sarcinii au fost agresata psihic de sotul si parintii acestuia cu care locuiam, in luna a patra a urmat despartirea de el, am suferit foarte mult, iar copilul meu s-a nascut cu o forma rara de anemie, i se distrug globulele rosii si are nevoie din cand in cand de transfuzii, m-as bucura daca acesti "tati" ar putea fi trasi cumva la raspundere.