Lipsa poftei de mancare

Cu siguranta ti s-a intamplat, si nu o data, ca pe fondul unei dureri sacaitoare de cap sau a oboselii accentuate, sa nu ai pofta de mancare. Iar asta in ciuda faptului ca ai sarit peste micul dejun si chiar peste masa de pranz. Starea de sanatate, gradul de oboseala pe care organismul tau il resimte la un moment dat, toate acestea pot influenta pofta de mancare, iar aceasta situatie este valabila si in cazul copilului tau.

Pofta de mancare, atat la adult cat si la copil, variaza in functie de mai multi factori: efortul fizic depus inainte de masa, stresul la care a fost supus organismul, starea de sanatate, modul de pregatire, dar si de aranjare a mesei, ora la care este servita masa, etc. Sa luam ca exemplu un student aflat in plina sesiune: acesta poate resimti lipsa poftei de mancare din cauza stresului continuu la care este expus, a temerii fata de restante, etc. La fel, un copil care s-a jucat cateva ore bune cu prietenii in parc va spune “nu imi este foame”, pentru ca incantarea si bucuria prilejuita de joaca cu ceilalti copii este mult mai puternica decat senzatia de foame.

Dincolo de aceste exemple, cand lipsa apetitului nu trebuie sa starneasca ingrijorare in randul parintilor, exista si situatii in care scaderea poftei de mancare poate fi cauzata de un inceput de boala, caz in care este important sa ii acordam toata atentia cuvenita, pe loc.

Atentie! Scaderea apetitului nu este o boala, dar este un semn clinic ce nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca el poate prevesti un inceput de boala.

Cauze ale lipsei apetitului

Scaderea sau lipsa totala a poftei de mancare la bebelusi si copii poate fi cauzata de mai multi factori: obstructia cailor respiratorii, prezenta unor anomalii la nivelul cavitatii bucale, amigdalita, otita, stomatita, etc. In aceste situatii vorbim despre falsa anorexie, pentru ca lipsa apetitului nu este un semn clinic, ci se datoreaza faptului ca bebelusul nu poate manca, respectiv suge, din cauza acestor obstacole. De indata ce ele vor fi inlaturate de catre medicul pediatru, bebelusul isi va recapata pofta de mancare si totul va reveni la normal.

Scaderea apetitului poate fi cauzata si de anumite greseli ale mamei in ceea ce priveste tehnica de alaptare sau hranire a bebelusului, decalarea/ nerespectarea orarului meselor, precum si supra sau subalimentatia copilului. In aceste cazuri putem spune ca avem de-a face cu anorexia adevarata, care poate fi evitata prin respectarea regulilor de pregatire corecta a alimentelor, printr-un meniu care sa raspunda nevoilor copilului, precum si a unui orar al meselor stabilit impreuna cu medicul pediatru..

Mai exista si anorexia trecatoare, respectiv lipsa poftei de mancare sau scaderea apetitului ca simptom al unei boli, care dispare odata cu boala. De exemplu: o raceala banala poate fi insotita de o scadere a apetitului, care revine insa la normal de indata ce raceala a fost tratata. 

Indiferent de motivul care a declansat scaderea apetitului, este foarte important sa cerem parerea medicului inainte de a lua orice medicament sau inainte de a alege un regim alimentar, cu atat mai mult cu cat este vorba despre copilul nostru. O greseala pe care o fac deseori parintii este aceea de a cere medicului pediatru vitamine pentru cresterea apetitului copilului, fara a determina insa cauza reala ce a dus la lipsa poftei de mancare. Adevarul este ca nu exista nici un medicament care sa creasca sau sa scada apetitul si despre care sa putem spune, fara urma de indoiala, ca nu poate avea nici un efect nedorit. Mi s-a intamplat sa vad cazuri in care, dupa ce au urmat un tratament cu medicamente pentru cresterea apetitului, copii sa inceapa sa mancance din ce in ce mai mult, fara a se mai putea controla. De aici la bulimie poate fi, uneori, un singur pas.

Tocmai de aceea, desi la prima vedere poate fi ceva banal, lipsa poftei de mancare trebuie tratata cu aceeasi importanta cu care tratam orice alta problema din viata copilului nostru, si de fiecare data sa cerem parerea medicului specialist.

Sursa: Mihaela Varzan