Ca in orice ramura medicala, in dermatologia pediatrica se intalnesc o serie de afectiuni frecvente, cat si unele ceva mai rare. Ingrijirea pielii nou-nascutului trebuie sa fie corecta si tine cont de aspectele fiziologice ale acesteia.

La toti bebelusii tegumentul este acoperit de asa-numita vernix caseosa, o substanta ce rezulta din degenerarea epidermului fetal si secretia glandelor sebacee. Vernix caseosa se considera a avea un rol protector si se lasa sa se descuameze in primele saptamani de viata. Baile generale sau imersiile totale in apa se pot incepe numai dupa vindecarea cicatricii ombilicale, iar ca produse de spalare nu se vor folosi cele cu parfum, care sunt iritante, preferandu-le celor fara alcali. Parintii vor primi recomandarile de a utiliza produse disponibile in farmacii din partea medicului specialist dermatolog sau pediatru. Tegumentul nou-nascutului nu se freaca dupa baie, ci se usuca prin tamponare.

 

Alte probleme minore ale tegumentului la nou-nascut sunt:

- alopecia fizilogica ce implica intregul scalp, cu durata de pana la 3 - 6 luni;

- cutis marmorata, o coloratie reticulata rosie - albastruie a trunchiului si extremitatilor ce se reduce cu varsta;

- chistele de milium (retentie cutanata de keratina) - leziuni mici de 1 - 2 mm ce apar in special la nivelul fetei dar si pe zone de traumatism, si care se vor exfolia in primele saptamani spontan;

- miliaria cristalina si rubra, numita si sudamina, sunt afectiuni comune, caracterizandu-se prin microvezicule sau papule rosii sau clare care acopera zonele pliurilor, precum si cele acoperite de imbracaminte. Cauza este imaturitatea anexelor cutanate si retentiei sudorale. Se va evita supra-incalzirea copilului si sunt recomandate bai caldute, imbracaminte mai lejera. Rareori se va efectua tratament dermatologic in cazul suprainfectarii leziunilor.

 

Dermatita atopica sau eczema atopica este una dintre cele mai frecvente afectiuni cutanate la copil, si are mai multe forme: a nou-nascutului, a copilului si a adolescentului. De cele mai multe ori, afectiunea este cronica; debutul se poate produce la varsta de 2 luni dar si mai tarziu la copiii alaptati la san. Majoritatea cazurilor debuteaza pana la varsta de 1 an, iar peste 75% din cazuri se amelioreaza spre varsta de 10 - 14 ani sau mai devreme. Manifestarile cutanate se pot asocia si cu fenomene respiratorii alergice: rinita, astm, febra fanului.

Tratamentul consta in aplicarea zilnica a emolientelor, cel mai bine imediat dupa baie. Aceste produse trebuie alese de catre medicul dermatolog si administrate conform unei scheme individuale. In mod obligatoriu nu trebuie sa contina parfumuri sau conservanti. 

Antibioticele topice sau sistemice se pot utiliza in cazul suprainfectarii leziunilor. Antihistaminicele sunt eficiente pentru reducerea pruritului, dar se utilizeaza numai in momentele de acutizare ale eczemei si sunt de preferat cele cu efect sedativ, administrate seara.

 

Eczema seboreica este o alta afectiune cutanata, relativ frecventa, care apare la nou-nascut si uneori la adolescenti. Tratamentul se poate face cu dermatocorticoizi de potenta redusa pentru o perioada foarte scurta numai in cazul acutizarilor, preparate antifungice, precum si produse dermatocosmetice ce vor indeparta scuamele de la nivelul scalpului.

 

Dermatita de scutec este o afectiune cu incidenta maxima in primul an de viata. In patogenia bolii sunt implicate umiditatea zonei, contactul prelungit cu materiile fecale si urina, produse neadecvate de ingrijire, iar suprainfectia cu candida albicans este frecventa. Aspectul clinic variaza de la un discret eritem cu leziuni maculopapuloase, pana la forme grave cu ulceratii si pustule. Ingrijirea corecta are o importanta capitala pentru a obtine vindecarea: zona trebuie mentinuta cat mai curata si uscata, scutecele se schimba dupa fiecare urinare sau defecatie. Pentru spalare se folosesc numai produse neiritante. Unguentele zincate sunt deosebit de utile pentru protejarea tegumentului, dar pot fi necesare si preparatele antifungice sau antibioticele in cazul suprainfectiilor. Cortizonicele se folosesc cu precautie, tinandu-se seama de absorbtia crescuta din aceasta zona.

 

Intepaturile de insecte sunt extrem de fecvente la copii si sunt urmate de reactii alergice de tip urticarian sau de tip prurigo - strofulus. Aceasta din urma este o afectiune care poate avea aspecte de la leziuni papuloveziculoase pana la bule. Tratamentul este simptomatic si de regula la copiii care au avut astfel de episoade sunt posibile recidivele.

 

Acneea nou-nascutului. Formele sunt de regula usoare si medii si rapund bine la tratamentele topice. Nevii sau alunitele preocupa in mod particular parintii. Nevii melanocitari, nevocelulari se impart in doua mari categorii: dobanditi si congenitali. Aparitia lor nu trebuie sa ingrijoreze parintii, dar o vizita la medicul dermatolog este obligatorie pentru ca leziunile sa fie evaluate. 

 

Nevii congenitali sunt leziuni pigmentare prezente la nastere, iar leziunile pot avea dimensiuni mici sau gigantice, cu diametre de peste 20 cm. Leziunile congenitale necesita o atenta supraveghere clinica, insa pentru leziunile mari excizia chirurgicala este aproape unanim acceptata.

 

Dintre eruptiile eritemato-scuamoase se evidentiaza o boala frecventa, cunoscuta mai ales de dermatologi si pediatri - pitiriazisul rozat Gibert. Afectiune benigna, aceasta se caracterizeaza printr-o "placa mama" care apare cu cateva zile inaintea leziunilor eritemato-scuamoase sub forma de macule si papule cu guleras marginal. Se distribuie in forma de "pom de Craciun" la nivelul trunchiului si radacinii membrelor, poate evolua pana la 2 luni si nu necesita tratament decat pentru formele simptomatice.

 

In ceea ce priveste reactiile alergice postmedicamentoase la copiii mici, acestea sunt ceva mai rare. Cresc in incidenta o data cu varsta si astfel sunt mai frecvente la copiii mari si adolescenti. Aspectele cutanate sunt diferite, cel mai frecvent se intalnesc rashul morbiliform si urticaria. Aceasta din urma are de multe ori cauza alimentara sau este provocata de intepaturile de insecta.

 

Cele mai frecvente infectii bacteriene la copii sunt:

- impetigo-ul vulgar produs de specii patogene de streptococi si stafilococi - este intalnit frecvent in colectivitati, fiind contagios;

- foliculitele - infectiile superficiale sau profunde ale foliculului pilos sunt usor de recunoscut si raspund prompt la tratamentele cu antibiotice;

Infectiile parazitare cum ar fi scabia si pediculoza sunt frecvente la copii si se transmit in colectivitate. Tratamentul este relativ simplu odata ce se stabileste diagnosticul.

 

Din aceasta scurta prezentare reiese ca afectiunile dermatologice la copii au numeroase particularitati, iar dermatologia pediatrica este o specialitate complexa. Tratamentele si diagnosticele este bine sa fie stabilite de catre medicul specialist dermatolog. Sunt de preferat terapiile mai blande, datorita fiziologiei particulare pe care o are pielea copiilor.

 

 

Dr. Radu Rotarescu