Ora de seara, in fata televizorului, urmarind stirile. Printre noutatile zilei, o informatie care iti strange sufletul: o mama isi abandoneaza in iarba copilul nou-nascut si regreta gestul in van cu lacrimi de durere cateva zile mai tarziu - cand isi da seama ca viata cu greutati alaturi de un copil nedorit nu e chiar o povara imposibila si ca teama ca nu se va descurca poate fi invinsa – pentru ca micutul nu supravietuieste. Un tata avand un copil de 2 ani si unul de 7, a ales sinuciderea in momentul in care n-a mai putut iesi din cercul nesfarsit al datoriilor, bani pe care ii imprumutase cu greu pentru sanatatea fiului sau, proaspat operat pe cord. A doua zi, un cotidian care imi cade in mana trateaza fenomenul „sinucigasilor de criza”. Aflati in imposibilitatea de a-si mai achita creditele la banca, de a-si continua afacerile sau de a-si salva pe cineva drag acoperindu-i cheltuielile pentru o interventie chirurgicala care poate inseamna ultima sansa la viata, tot mai multi romani aleg sa-si puna capat zilelor. 

Dupa ce te lovesc astfel de stiri ba azi, ba maine, intelegi cat de necesara e o campanie pentru sanatatea noastra mintala. A mea, a ta, a celor dragi noua, a atator romani care se confrunta din ce in ce mai mult cu stresul, cu anxietatea, cu depresia,  cu tulburarile grave ale somnului sau ale comportamentului ce se transforma uneori in mod irational in atitudine violenta chiar fata de cei dragi sub presiunea vietii din ce in ce mai plina de probleme, cu munca in exces, careia nu mai stim cum sa-i facem fata, creand un dezechilibru ingrijorator in raport cu viata personala. Nici mamele deznadajduite sau dezamagite de viata prea impovarata in cuplu, nici tinerii, nici maturii din Romania nu stiu unde si daca e cazul sa apeleze la sprijinul unui psihiatru, pentru ca exista la noi prejudecata ca doar «nebunii» ajung la un astfel de medic, in timp ce in strainatate, imi povestea o prietena care are acolo un trai civilizat, orice mama e sfatuita sa faca o vizita la psihiatru cu copilul ei pana cand acesta implineste 5 ani, pentru a corecta din timp mici indicii care pot duce pe viitor la probleme mari, ce nu mai pot fi lesne vindecate. Ochii imi cad pe cateva informatii stabilite de curand: 5% dintre tineri au tentative de suicid, iar 1% dintre ei reusesc sa-si puna capat vietii, in timp ce 14% au tulburari semnificative de comportament.  

Cum poti avea o viata echilibrata fara o balanta corecta a emotiilor care iti conduc, de fapt, drumul? Cum altfel, daca nu stii ca exista si la noi acasa posibilitatea sa evitam problemele majore ce ne intuneca mintea, daca urmam la timp niste pasi deloc costisitori in viata noastra de zi cu zi care sa ne imbunatateasca sanatatea si echilibrul emotional? Nu e o rusine sa ceri sprijinul unui medic specialist, daca treci printr-o perioada grea si ai nevoie, de ce nu, sa te nasti a doua oara, sa te reintegrezi in comunitatea de care te-ai rupt pentru ca ai avut o perioada de cadere, o mare pierdere, un esec in profesie sau in casnicie, sa reinveti a trai o viata normala, impacata cu plusurile si minusurile pe care trebuie sa inveti a le asuma ca fiind parte fireasca a fiecarui destin. Aparent «din nimic», cum obisnuim sa spunem, putem deveni oameni inchisi in propriile colivii, neintelesi pana si de catre cei dragi, prea lesne etichetati drept «nebuni» de ceilalti, iar cand iti pierzi increderea in tine esti pe drumul sigur catre ziua de maine, cand lucrurile pot deveni si mai grave. 

Copiii nostri sunt aruncati in viata ca intr-o mare de tentantii, si fara un ochi treaz din partea noastra clipa de clipa, ajung sa aiba probleme de adaptare, pot deveni incapabili sa impartaseasca starea, nelinistea lor, isi pierd indrazneala de a  invata cum sa se lupte cu ei insisi sau sa ceara un sprijin.

Nu poti avea o viata sanatoasa doar daca respiri aer curat, te hranesti in spirit ecologist, faci miscare si ai grija de corpul tau. Sanatatea mintii tale este la fel de importanta ca toate acestea. Fara a sti sa-ti tii in frau emotiile cand tind sa iasa din matca si te impiedica sa vezi clar ce e mai bine pentru tine, nimic din ce iti propui nu poate duce catre echilibru. Vei fi in situatia victoriosului care a construit un castel de nisip, in pericol de a se darama la prima vorba, fapta, adiere nepotrivita. Fii deschisa sa afli, sa cauti, sa experimentezi, sa impartasesti framantarile tale oamenilor in care ai incredere, sa mergi la psihiatru sau psiholog atunci cand crezi ca limitele a tot ce poti vindeca prin tine insati sunt deja atinse. Iti recomand un punct de plecare: www.estuar.org. Pentru ca viata merita a fi traita si pretuita.  

SURSA: ANDREEA MARIN BANICA