Doua femei, fata in fata: Simone Veil reprezinta trecutul, dar ecoul faptelor rezista trecerii timpului, cea de a doua traieste prezentul din plin si creioneaza un alt viitor pentru noi, cei din jur, atat cat ii sta in putere, prin munca, imaginatie, forta, indrazneala, talent – Iulia Dobrin. Intrebarile mele nu sunt decat un ghid timid catre „miezul” unui drum reusit in viata, din care negresit avem ceva de invatat, pe furate.  (Andreea Marin Banica)

 

Simone Veil – femeia – furtuna 

In Franta anului 1971, intr-un manifest publicat pe prima pagina de “Nouvel Observateur”, 343 de femei declarau public, cu curaj si sfidare,  faptul ca au avortat, dar polemica nu avea sa schimbe inca sistemul pe care si mamele noastre si-l amintesc dureros. 3 ani mai tarziu, in anul in care eu veneam pe lume, atat in tara mea, cat si in tara bataioasei Simone mii de femei renuntau la viata din pricina riscurilor avorturilor clandestine. Asa ca doamna-furtuna – proaspat ministru al Sanatatii in Franta la acea vreme -  urca la tribuna Adunarii Nationale si lupta pentru legalizarea avortului, infruntand presiunea manifestatiilor colective potrivnice din fata Palatului Bourbon, dar si insinuarile si dezbaterile acide, atacurile directe ale colegilor care aveau alt calcul politic. Dupa zile de nesfarsite discutii contradictorii, un deputat indrazneste sa aduca drept contraargument comparatia dintre avorturi si crimele naziste, punand semnul egal intre ele. Punct culminant: Simone Veil - care traise experienta deportarii in timpul razboiului - incordata, cu ochii in lacrimi, depasind cu greu momentul. Dar nu renunta. La 4 zile de la debutul dezbaterilor febrile fara precedent, urmarite de intreaga tara gratie televiziunii, proiectul legii avortului devine realitate. O sansa la care n-au indraznit sa spere inca multa vreme femeile din Romania. Au mai trecut 15 ani pana cand a apus si pentru noi cosmarul in care isi pierdeau vieţile, in tacere, atatea mame. Victoria obtinuta cu greu face ca 1975 sa fie numit „Anul Simone Veil” si cu siguranta a contat pentru numirea sa ca prima femeie presedinte a Parlamentului European, cativa ani mai tarziu. 

 

Iulia Dobrin – Femeia anilor nostri 

Ne transforma  aproape fara sa ne dam seama cine e in spatele senzatiei de bine din noi. Cuvantul „atractie“ ti se potriveste ca o manusa cand lenjeria fina care-ti mangaie pielea ii poarta semnatura. Te simti Femeie. Tu, Femeia sigura pe sine, pe trupul sau, pe forta sa de convingere.  Dincolo de cortina, artizan al starii minunate din noi, e ea. Iulia Dobrin. Prea tanara s-o crezi in stare de atatea realizari. Prea calda si prea senzuala pentru a ti-o inchipui drept dura cand negociaza contracte de milioane (de euro!) in jurul lumii. Prea frumoasa ca sa fie adevarata. Femeia anilor nostri.    

 

1. Cum poti schimba o lume in bine – lumea ta – cu atata discretie si eleganta in atitudine? Traim vremuri in care se pare ca e greu sa impui aceste calitati drept atuuri, pare mai simplu sa deschizi usi facand mult zgomot. 

Imi place sa traiesc frumos si firesc. Am crescut avand principii, invatand care sunt limitele si crezand in bine. Nu stiu daca pot schimba lumea, dar imi doresc sa schimb cat mai multe lucruri in bine. Si pentru ca orice schimbare trebuie sa inceapa de undeva, eu m-am straduit sa fac mica mea lume mai frumoasa si mai fericita, facand lucrurile la care ma pricep eu deocamdata, cele legate de lifestyle in general... Am creat o linie de lenjerie intima pentru ca femeile sa fie mai frumoase si mai fericite cu ele insele (si sper ca i-am facut fericiti si pe barbatii lor). Ma straduiesc ca oamenii cu care lucrez sa fie multumiti, sa invete permanent lucruri noi si sa fie bucurosi  ca li se deschide o lume inaccesibila poate pana nu demult... In afara „orelor de program” imi doresc sa ofer cat mai multa bucurie familiei mele, prietenilor si colegilor mei – imi place sa ies cu ei, sa stam de vorba, sa le ascult necazurile – daca au, sa le ofer cadouri care le fac placere – toate micile lucruri „neimportante” de care nu avem niciodata timp, dar care sunt de fapt atat de importante... Iar cand lucrurile merg bine, mi se pare firesc ca o parte din beneficiile pe care le produc ele sa le directionez catre oameni mai putin norocosi, mai ales catre copii - de aceea particip activ  la multe evenimente in scop caritabil, lucru care mi se pare obligatoriu de facut pentru oricine e mai norocos in viata... Cat despre facut zgomot... nu acesta este scopul meu, «facutul de zgomot» ia in general mult timp si energie pe care chiar prefer sa le investesc in a face ceva bun pe lumea asta!

 

2. De fapt, care e lumea ta, lumea in care iti sta in putere sa schimbi ceva in bine, cea pentru care ai vrea sa conteze peste timp amintirea, semnatura ta, parfumul pe care il lasa in urma prezenta si faptele tale? 

Lumea mea... e foarte mare si nu ajung sa o cunosc asa cum mi-as dori. Iar ca sa faci ceva trebuie sa te concentrezi pe amanunte, si uite asa lumea mea devine mica, dar infinita in detalii!

E adevarat ca, atunci cand am pornit afacerea mea, studenta fiind, am facut-o cu ambitia de a crea ceva care sa conteze si am indraznit sa visez departe... Poate parea lipsit de modestie ca spun asta, dar chiar cred ca, daca nu ai visuri mari, atunci nu ai nici puterea sa impingi lucrurile mai departe. Acum, marca mea este considerata trend-setter si pot spune ca mi-am implinit visul din studentie. Dar pentru ca sunt o fire foarte activa, trebuie sa merg mai departe, facand si altceva – nu vreau sa vorbesc deocamdata despre asta, prefer sa inceapa mai intai sa se vada rezultatele... Si pentru ca m-ai intrebat care e lumea in care as vrea sa conteze peste timp amintirea mea, atunci stiu sigur ca asta e lumea oamenilor, nu a brandurilor: e mult mai important pentru mine ca, peste ani, cineva sa-si amineasca de mine ca la un moment dat i-am dat un sfat bun sau l-am ajutat sa depaseasca un moment greu, decat sa raman in vreun “Who’s Who” ca fiind cea care a creat brandul cutare...

 

3. Oriunde calatoresc, te regasesc. Creatiile tale rafinate sunt la indemana mea fie ca sunt la Paris, la Londra, Los Angeles, New York, Monte Carlo, Tokyo, Seul, Moscova sau Dubai.  Si mai stiu ca nu e putin lucru sa ai sansa sa porti acelasi alint de matase si dantela ca si Nicole Kidman, de pilda. Nu e un moft, un capriciu, ci un privilegiu pe care lenjeria intima creata de tine ti-l daruieste. Cate sunt femeile care au parte de acelasi sentiment ca si mine in intreaga lume? Sau mai cu seama cati barbati sunt mai fericiti pe pamant, nestiind ca „vinovata” esti tu?  

Nu stiu exact cate cliente are marca mea pentru ca acum colectiile noastre se vand pe toate continentele... dar am informatii ca brandul nostru “creeaza dependenta” in sensul ca e un stil de lenjerie care fidelizeaza clientele. Informatia (venita de la proprietarii de magazine care ne vand produsele) mi se pare plauzibila, pentru ca suntem probabil singura marca de lenjerie care produce modele foarte trendy, dar din matase naturala si dantele de Chantilly – materiale folosite de regula in haute-couture-ul parizian.  Asadar, nu pot deloc sa pun semnul egal intre numarul de produse vandute si numarul de femei care poarta creatiile noastre...

Am fost foarte mandri cand am aflat de la magazinele din Los Angeles care au selectionat lenjeria facuta de noi, ca printre clientele noastre fidele se numara Cameron Diaz si Nicole Kidman, iar Katie Holmes si-a cumparat o multime de modele de-ale noastre inaintea nuntii ei, am fost incantati cand am descoperit in filmul „Diavolul se imbraca de la Prada” mai multe creatii de-ale noastre, dar cel mai mult ne bucuram sa stim  ca cele mai multe dintre femeile care au purtat vreodata brandul nostru revin mereu si mereu la noi!

 

4. De curand, la Bucuresti, am calcat pragul unui concept store. Nu e un magazin, e… altceva. Nu multa lume stie ce-i grozavia asta de loc ce iti creaza dependenta si iti trezeste o senzatie unicat. L-am parasit ascunzand in geanta un parfum cu nume bizar (“Juliette Has a Gun”) si o mireasma divina de care nu ma mai despart, cu un cadou special pentru barbatul meu si cu promisiunea pentru mine insami ca voi reveni pentru a fura idei de design interior si cateva rochii de neuitat de pe umerasele la fel de atragatoare. Ce e un concept store, de fapt? Un fel de loc in care intri om si iesi neom, pentru ca simti ca ai vrea totul sau nimic? 

Un concept store este un loc care iti prezinta un nou mod de viata – cel mai trendy posibil. Iti aduce la un loc tot ceea ce este “in” in moda in acel moment, inaintea oricarui alt tip de magazin. Iti ofera garantia ca rochia pe care o cumperi este „acea rochie” in acel sezon, semnata de unul dintre designerii aflati acum „pe val”, ca pantofii pe care i-ai ales sunt cei pe care-i vei vedea curand in reviste purtati de celebritatile fashion-icon, ca telefonul sau laptop-ul cu care pleci in geanta sunt exact ceea ce-ti trebuie pentru a-ti pastra imaginea de persoana „updated”... La acest concept store ne straduim sa aducem in fiecare saptamana lucruri noi, fie ele selectii din colectiile de prêt-à-porter ale marcilor de lux sau selectii de la marcile foarte cool ori de la designerii cei mai apreciati in acest moment de presa internationala de moda, accesorii semnate de designerii cei mai iubiti de presa si de celebritati, dar si parfumuri rare, ceasuri si bijuterii neobisnuite, telefoane de lux, produse de beauty celebre, reviste rare de moda si asa mai departe.

Am reusit sa facem un loc in care oamenii care au educatie de moda si carora le pasa de imaginea lor sa vina cu placere ori de cate ori au nevoie de ceva sau sa cumpere vreun cadou special, ori, pur si simplu, sa vina in vizita „de updatare”, ca la o expozitie a ceea ce este trendy in acel moment. 

 

5. E o vorba care spune ca „exista o femeie la originea oricarei mari realizari”. Cum vezi lucrurile? Suna bine pentru orgoliul nostru cuvintele astea mestesugite, au ele macar un sambure de adevar? 

Si eu cred asta. Sunt femei care fac ele singure lucruri mari, dar sunt si mai multe femei care se dedica familiei lor in asa fel incat barbatul sau copiii lor reusesc sa faca acele lucruri mari. Ca sa nu mai vorbim de femeile-muza, cele care intrand in vietile artistilor i-au inspirat sa creeze opere nemuritoare. Si cred ca femeile au ceva altruist in esenta lor, mai mult decat barbatii – acel ceva care nu le determina neaparat sa faca ceva spunand „eu am facut asta”, ci mai degraba sa inspire si sa ajute pe cei de langa ele sa-si implineasca visele. 

 

6. Cum arata camera copilariei tale, ce anume din designul ei de altadata salasluieste in memoria ta afectiva si astazi? 

 Camera copilariei mele cred ca e cea mai frumoasa camera in care am stat vreodata... Si nu pentru ca era decorata cu obiecte create de Philip Starck (de care evident nici nu auzisem la acea vreme), ci pentru ca era calda, luminoasa, avea un design facut special pentru mine de familia mea si mai ales pentru ca era camera in care seara adormeam cu povestile pe care mi le spuneau parintii mei, linistita si increzatoare....

 

7. Imagineaza-ti ca, intr-o buna zi, ai avea sansa sa mostenesti o…strada. Nu o cladire, nu un cont ametitor in banca, ci pur si simplu o strada. Ai libertatea sa o decorezi, sa o populezi asa cum vrei, ca intr-o poveste. Iti poţi alege totul: vecinii pe care-i doresti pe strada ta, designul cladirilor, gradinile, utilitatile si, in plus, tu poti alege ce gasesti la fiecare capat al drumului tau. De unde pana unde vrei sa duca strada ta? De la Paris la Tokyo? In acest exercitiu de imaginatie totul e posibil, nu te gandi la distante. Cum ar arata strada ta? 

Hmm... imi este si teama sa-mi imaginez ceva atat de frumos, pentru ca nu o sa mai vreau sa ma intorc la realitate! Strada ar incepe de la Bucuresti, ar trece prin Paris, Londra si Roma si s-ar termina la New York – daca chiar trebuie sa se termine undeva... Casele ar fi perfecte, cu siguranta creatii ale unor designeri renumiti. Iar strada asta nu as vrea sa aiba „plan de urbanism aprobat”, pentru ca mie imi plac si casele noi, si casele vechi, si la fel, mi-ar placea sa am vecini cu case noi si vecini cu case vechi! Sigur ar exista cafenele si mici restaurante, concept-store-uri de moda foarte diferite intre ele, boutique-uri mici si cochete (unele doar cu branzeturi, altele doar cu ciocolata si altele doar cu ulei de masline, ba chiar si un boutique specializat in retete de mustar!), spa-uri minunate, librarii cu toate cartile din lume, biblioteca, anticariate, un cinematograf de arta, un teatru al unei echipe tinere, galerii de arta, muzee de tot felul, parcuri, locuri de joaca ca-n povesti... Iar tuturor celor care ar trai pe aceasta strada nu li s-ar intampla niciodata ceva rau! 

 

8. Exista pericolul sa te indepartezi de tine, cea de azi,  pe masura ce te apropii de varful piramidei? Sa pierzi prieteni, sa te piarda ei pe tine? 

 Nu stiu ce sa raspund... Sigur ca, pe masura ce trece timpul, stiu mai multe despre viata si oameni si stiu sa apreciez familia si prietenii inca si mai mult (oricum, mie imi plac oamenii asa cum sunt ei, nu incerc sa-i schimb). Dar nu am timp, nu am niciodata timp atat cat cred ca ar trebui pentru oamenii care imi plac, si nu am timp pentru conversatii lungi si frumoase care iti dau ocazia de a descoperi prieteni noi. Cunosc multi oameni „de pe strada mea de la Bucuresti la New York”, destui imi sunt prieteni, dar sunt si mai multi de care as putea fi mai aproape si nu sunt, din cauza ca ziua nu are din pacate decat 24 de ore.... In fiecare zi ma straduiesc sa-mi impart timpul cat mai bine intre profesie, familie si prieteni, plus ceva timp pentru mine personal daca se mai poate, si inca nu am gasit reteta potrivita sa le fac pe toate asa cum mi-as dori, poate si pentru ca ce e bun niciodata nu e suficient de mult... 

 

9. Ce carte ai pe noptiera? Cartea aceea pe care o stii ca pe o poezie si totusi te intorci la ea mereu… 

„Agonie si extaz“ de Irving Stone.

 

SURSA: ANDREEA MARIN BANICA