Important este, asa cum spuneati mai sus, sa visam! dar sa visam in stil mare....asa cum viseaza copii la " tara de nicaieri" sau la taramuri in care zanele bune fac totul sa fie realizabil. O sa vedeti ca lucrurile vor reveni la normal. Viata noastra se schimba atunci cand incetam sa visam. Eu am ceva la care nici nu am visat! Am doi copii, o fetita de aproape 6 ani si un prichindel de un an si 4 luni. O mama casnica care de 6 ani sta acasa si isi creste copii cu dedicatie, dar care in ultimul timp si-a analizat prioritatile si a realizat ca acesti copii sunt intr-adevar prioritatea si responsabilitatea mea nr 1 dar ca ei sa fie sanatosi si educati ar trebui sa am grija in primul rand de mine. Eu ajunsesem un robot casnic care alerga disperata intre gradinita, piata, curatenie,spalat,calcat,si celalalt prichindel care ramanea acasa. Si ce am realizat?

Am realizat ca sunt la marginea unei depresii severe si daca nu fac ceva o sa o iau razna. Sotul meu are si el o ocupatie destul de solicitanta si niciodata nu era dispus sa ma ajute.

Fetelor....mi-am luat un job part-time lucrez mai mult de acasa, ma ajuta si mama mea care nu avea prea multe de facut la varsta ei decat cateva telenovele interesante. De doua ori pe saptamana ma deplasez la birou pentru intalniri, in rest de acasa. Vroiam sa ajung la faptul ca acum ma simt mult mai bine, ma simt utila pentru mine si familia mea, socializez, lucru esential pentru fiecare dintre noi, si culmea lucrez in domeniul frumusetii si sanatatii....lucru benefic pentru sanatatea familiei mele.

Concluzia?

Daca eu ma simt bine, copii si sotul meu au viata mult mai buna si nu ma refer la nivelul de trai, ma refer la linistea noastra sufleteasca, ma refer la sanatatea fizica si mentala.......pentru ca "mami nu mai e suparata si nervoasa.....si nu mai tipa mereu la mine , se joaca mereu ci mine si imi citeste povesti" asta a spus fetita mea ....si vreau sa va spun ca nici nu vroiam mai mult......decat liniste si armonie. O sa mai continuam discutia....va doresc sanatate!!! ca fara ea nu avem nimic

Felicitari Ioana!

Am luat o decizie importanta in viata, acum sunt in ipostaza de a-mi duce mai departe planurile, sunt distrusa sufleteste, sunt daramata.Sper ca voi reusi, dar drumul pana la reusita il vad acum cam lung si greu. Trebuie sa reusesc, asta imi spun mereu.

Nu am citit nici o carte din cele prezentate, dar in urma cu aproape sapte ani am luat o decizie capitala: sa devin independenta financiar si sa progresez in cariera. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceasta decizie s-a concretizat. De la îngrijitor curățenie, proaspat divorțată și operată pe coloana de cateva zile, la profesor in invatamantul primar, cu facultatea terminata, care urmeaza un masterat cred ca mi-am urmat visul, trecând peste greutăți. Dragele mele, am fost la pământ, dar am îndrăznit să visez. Vă rog din suflet să nu vă lăsați complexate, să vă puneți nădejdea în Dumnezeu și să mergeți înainte.

Asa este,dar ce sa facem cand ne-am ratacit prea tare si nu mai gasim nici forta si nici calea ,de a merge mai departe.De exemplu eu,am fost o persoana hotarata,cu multe vise,cu bucuria de a ma realiza profesional,dar dupa casatorie m-am pierdut foarte mult pe drumul anilor.Acum chiar daca imi doresc foarte mult sa mai fac ceva, dar ma impiedica situatia ..asa ca am ramas cu dezamagirea.

Am citit primele 3 carti ale lui Ben Carson, pe cand aveam doar 17-18 ani: Gandeste cutezator, Maini inzestrate si Imaginea de ansamblu... Pur si simplu iti deschid mintea! Le recomand cu toata caldura!!!

probabil trebuie sa citesc mai mult sau chiar toata cartea pentru a putea intelege mai bine cum sa iti asumi un risc pe care toate deciziile le implica...

aveti mare dreptate!