Buna ziua.Nu am mai intrat de mult timp pe site.Problemele, barierele enuntate de voi exista si la persoanele tinere si la cele trecute de 40 de ani.Nu stiu exact ce criterii trebuie indeplinite pentru a fi acceptata la un loc de munca, cred ca primeaza sistemul relatiilor, aspectul fizic, disponibilitatea ca si timp si nu numai. Am 47 de ani, sunt absolventa de facultate.Cand am intrat in somaj, acum patru ani, am intrat in depresie.Nu-mi gaseam locul. Mi-am revenit greu, am apelat la Fundatia Estuar, la consiliere psihologica. Am absolvit un curs acreditat de bone si am lucrat ca bona pentru cateva familii.Este greu, educatia tinerilor de azi lasa mult de dorit, multe tinere sau mai varstnice mame se ghideaza dupa cartile cu multe sfaturi in cresterea copiilor, dorind sa-i transforme in mini roboti sau doresc doar menajere, care sa le curete casele luxoase.Nu vreau sa jignesc, nu toti oamenii sunt la FEL, EU AM TRAIT EXPERIENTE TRAUMATIZANTE.Am incercat sa muncesc orice,sa accept orice gen de munca, pentru a-mi castiga existenta. Te duci la o agentie de recrutare, iti rasare in fata o tinerica care te trateaza de sus si iti cere multe acte personale, analize, recomandari, te scoate apoi "la mezat", punandu-te in contact cu multe persoane,daca te plac,bine, daca nu, mai faci n drumuri...si tot astepti.Cand se iveste o familie care te place, nu tu contract de munca, nu tu banii promisi, trebuie doar sa executi ce ti se cere, te trezesti depersonalizata, nu mai stii aproape nici sa comunici, doar mutand aspiratorul de colo colo si privind mobilierul cu teama de a nu vedea praf. Am citit cele scrise de voi toate si am regasit in randurile voastre temerile si frustrarile mele si ale fiicei mele de 22 de ani care isi cauta disperata un loc de munca.Discriminari exista si pentru cele tinere si pentru noi, cele trecute de 40 de ani.Cum mai putem avea incredere in noi, in experientele noastre profesionale? Si eu caut raspuns si solutii. Cred ca nu trebuie sa ne pierdem firea si speranta.Va doresc tuturor putere, sanatate si incredere in voi.

Buna-ziua,

Am24 de ani, de 3 luni lucrez ca si asistent manager fara contract de munca, cu toate ca nu am avut contract pana acum am primi bani, exceptie facand luna aceasta cand au spus ca ,, o sa iti primesti avansul la rest" intrebarea mea e ce ar trebui sa fac? sa plec? sa raman? ,, o sa primesti banii la rest insemana- ca treb sa plec?!..circula zvonul prin firma ca nu ar sta un asistent mai mult de 3 luni, m-am intrebat de ce? poate ca nici la ceilalti nu le-a incheiat contract nu stiu. Cate luni poate sa te tina in proba?

Va rog sa ma ajutati.

buna seara fetele este adevarat ca daca depasesti 30 de ani nu te angajeaza nimeni si sincer nu inteleg de ce?oare noi nu mai avem dreptul la viata ?trebuie sa avem exista discriminari si nu este bine ,iar cu diploma deja exageram ni se cere bacul si ca femeie e servici asta deja este o aberatie parerea mea sunt multe persoane care au facultate doar ca a avut tata bani de aceasi problema va lovesc si eu la angajare varsta e groaznic ce se intampla

Buna tuturor!am o fetita de un anisor, inainte sa intru in concediul de crestere al copilului am lucrat in casino, ca manager.Salariul si restul ,,bonusurilor '' reprezentau o multumire in pofida turelor de noapte si a programului prelungit. Insa , acum , eu nu mai imi permit sa accept turele de noapte datorita micutei care are nevoie de mine. Si ma trezesc ca eu nu stiu sa fac altceva decat casino, iar locurile de munca gasite sunt mult mai prost platite...fiind la inceput nu o sa iti dea nimeni un salariu multumitor....vom spune ca exista si sotul insa aici apare sentimentul de inferioritate si nu te simti deloc bine....stiu ca sunt si cazuri mai grele...insa mi-am dorit sa va impartasesc o parte din povestea mea.Iar referitor la bariere vor fi mereu,insa noi femeile ar trebui sa tinem fruntea sus pt ca noi,spre deosebire de barbati facem mult mai multe si poate chiar mai bine...din pacate conceptele nu pot fi distruse....mult succes fetelor si aveti incredere in voi.

Am 40 de ani ,anul trecut am terminat o facultate de contabilitate,am un copil de 13 ani ,il cresc singura si de 4 ani nu gasesc nimic de lucru.Am fost la multe interviuri de la vanzatoare pana la contabil -contabilitate primara si nimic.As dori sa muncesc si nu am unde,niciodata nu am crezut ca o sa vina zile cand nu o sa ai unde sa muncesti.

Buna ziua. Ma numesc Lorena am 33 ani, sunt studenta in anul 3 la Fac. de medicina, sectia moase, mama unui baietel de 6 ani. As vrea sa ma angajez ca studenta dar nu stiu de unde sa pornesc la drum, cum sa scriu un C.V. sunt foarte derutata, pt ca la facultate nu ne pregateste pt angajare, ni se predau doar cursuri si nimic despre angajare. As dori ca studentii de orice sectie sau specializari sa stie de pe bancile facultatii sa fie informati sau sa lucreze in interiorul facultatii orice asa cum se practica la universitatile din strainatate. Daca aveti vreun sfat il accept cu placere. Va multumesc.

am 25 de ani, am terminat masterul in turism, geografie, acuma locuiesc in grecia, am un copil mic de 4 luni si 3 saptamani, sotul meu e fermier si nu avem un venit lunar ca sa ne asiguram strictul necesar, aici e o foarte mare criza dupa cum probabil stiti, pt mine e aproape imposibil sa gasesc de lucru, cel putin aici unde locuim, in Vonitsa ca e o comuna si nu exista de lucru, mai departe nu pot sa caut ca nu imi permit din cauza banilor si abia facem rost de bani sa luam lapte copilului si pampers, avem rate de 320 euro la banca, curentul mai nou vine peste 300 euro iar noua nu ne intra 300 euro lunar in casa......de unde sa scoatem atatia bani........asteptam sa facem nunta anul asta in mai sa ne facem casa, sa o mobilam de fapt daca vom reusi cu banii de la nunta pt ca aici in garsoniera unde stam e plin de igrasie ce nu face asa bine copilului...........eu imi doresc foarte mult sa imi gasesc de lucru. va rog, da-ti-mi un sfat

Buna seara,

Am intampinat si eu astfel de bariera, ,,varsta,, . De curand am fost la un interviu la societate unde mai lucrasem in urma cu 3 ani, m-au recunoscut, m-au primit la un interviu, unde mi-au fost plasate cateva vorbe, cu subanteles, ca nu au nimic impotriva persoanelor in varsta, dar...vin generatiile de tineri care se adapteaza ff repede la sistemul informatic, la care am venit cu un argument clar, data trecuta cand m-au angajat, m-am adaptat ff repede sistemului informatic, spre surprinderea conducerii societatii si inca nu aveam atata experienta ca cea din ziua de astazi, dar am o ff buna adaptabilitate la nou si cu o mare incredere in sine. este ff important, mi-au zis sa postez CV-ul pe sit-ul societatii si daca voi fii chemata la un interviu bine, daca nu, nu, atunci m-am incapatanat sa nu mai accesez la acel jobs. In Romania nu stiu cum vom depasi aceasta situatie, dar realizez ca este o ff mare problema - varsta. Ateptam cu interes urmatarele capitole. Va multumesc ca existati. Comunicarea, sprijinul semenilor si implicarea directa este o actiune de apreciata. Va felicit!

Cand am terminat liceul parintii mei nu au putut sa ma intretina in facultate ,asa ca am inceput sa muncesc.Visul meu a fost sa fac o facultate.Postura de mama mi-a dat curaj si am fost admisa la stat .Pot spune ca impreuna cu fiul meu am absolvit facultatea cu brio si nu mi-a fost usor.Fiul meu ma insotea la cursuri ,examene,dar nu mi-a parut rau.Eram mandra de mine .Caut in disperare un loc de munca dar nu gasesc...Specializarea mea este asistenta sociala.Vad zilnic copii ,batrani,tineri care au probleme.As putea fi de ajutor dar din pacate barierele sunt de netrecut....Ce as putea sa fac,mentionez ca sunt din Timisoara?

Buna ziua, nu stiu unde e problema, dar nu reusesc sa ma angajez sub nici o forma. Am lucrat in televiziune 3 ani, in perioada 2006- 2008 si dupa nu am mai reusit sa am un job stabil. Am 28 de ani, am terminat facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene. Spuneti-mi va rog ce sa fac, ca deja simt ca ajung la capatul puterilor. cu stima Monica.

Am 43 ani si sunt pensionata pe caz de boala. Am fost operata de astrocitom. Am 2 diplome de calificare si 11 ani vechime ca desenator. Din cauza bolii nu am terminat facultatea. Ce sansa pot sa am la angajare daca cei tineri si sanatosi nu sunt angajati?!

Buna, am 43 de ani am fost in somaj si l-am terminat. Acum caut un loc de munca, dar nu gasesc. Cred ca varsta este un criteriu important, dar vezi nu sunt o proasta fara carte. Am o diploma de bac si o scoala de contabilitate terminata cu medie mare. Ce daca am 43 de ani, pot sa muncesc la fel de bine ca oricare.

Unde sunt acele capitole?...Ca eu sunt tare curioasa.Am lucrat 10 ani la CFR am facultate si master terminat si nu reussc sa ma angajez niciunde.Am primit reprosuri ca astept post de birou ceea ce este absolut neadevarat pentru ca m-am dus sa ma angajez ca vanzatoare intr-un magazin alimentar,dar ce sanse sa ma eu cand dupa mine a venit o doamna cu 9 ani vechime.Ca sa nu mai zic despre faptul ca depun on line CV-uri zilnic si in 2-3 ani de cand fac acest lucru am primit maxim 5 telefoane.Degeaba te duce capul si vrei sa muncesti daca nu te recomanda nimeni.Posturile sunt scoase pe piata muncii doar de dragul de a plimba somerii pe drum ca ele deja sunt ocupate.

Imi doresc foarte mult sa ajut oamenii si de aceea va rog daca aveti nevoie de ajutor in fundatia din Ploiesti .Sunt o persoana serioasa

Buna ziua !

De aproape un an imi caut de munca si nu am putut gasi nimic . Este adevarat ca nici eu nu ma pot indeparta prea mult de acasa ( sectorul 6 ) deoarece am un copil de care trebuie sa am grija . Am uitat numarul CV trimise si a telefoanelor date . Chiar daca se spune ca nu conteaza varsta ( am 38 ani ) este un criteriu de care se tine cont . Ca si disponibilitatea de a ramane dupa program , experienta , etc .

Succes tuturor .

S

Am 47 ani, am terminat somajul si sunt disperata am o fetita de 12 ani si singurul venit alocatia ei, iar de loc de munca ce sa mai spun peste tot ma lovesc de varsta ,Poate in capitolele urmatoare o sa gasesc o raza de speranta.

Buna, eu vorbesc acum din postura de mama care este f. dezamagita de sistemul in care traim si de faptul ca tinerii nu au nici o perspectiva. Am un baiat de 30 ani, a facut fac. de ing. Masini de Constructii, nu a gasit de lucru in domeniu pt. ca toti cereau min. 3 ani exp. A lucrat ca asistent meneger intr-o papetarie (de fapt era vinzator, si orice altceva), a plecat pe vas de croaziera timp de 3 ani sa poata stringe niste bani in ideea ca daca are ceva bani va putea porni o afacere,ce a reusit sa adune nu ii ajungeau sa plateasca nici macar taxele pt a porni o afacere. A hotarit sa ramina acasa si sa caute un loc de munca. Intre timp si-a dat un ex. in lb. engleza la min. culturii pt. a putea lucra ca traducator dar ii mai treb. inca un ex. ptr. a-si lua dreptul de semnatura. Loc de munca nu a gasit decit ocazional (a lucrat ca traducator intr-un institut dar fiind bugetari s-au restructurat posturile si el fiind printre ultimii angajati a fost printre primii disponibil. si asa incet, incet a intrat intr-o depresie, nu mai are incredere in el, spune ca nu este bun de nimic, ca sistemul nu are nevoie de el. Ce sa fac sa-l pot ajuta? Face tratament antidepresiv, o perioada a mers la psiholog, dar va spun sincer ca nu mai am bani ptr. asa ceva si nici nu l-a ajutat f. mult psihologul. Tot trimite cv-uri peste tot dar nu primeste niciun raspuns. Daca ma poate ajuta cineva cu un sfat macar sau cu o adresa unde sa incerce sa faca un curs de reconversie profesionala (este tinar si poate invata) A incercat la OF. ptr. Ocuparea Fortei de Munca dar acolo sunt cursuri de frizeri rigipsari etc. si nu l-au primit ptr. ca a implinit deja 30 de ani. Va mai rog sa-mi spuneti daca poate veni la acest centru din sect. 6 pentru a lua legatura cu un psiholog care sa-l poata evalua, sau poate ma indrumati catre un psih. care nu are tarife f. mari.

Va multumesc

De ce nu are nimeni incredere in capacitatile unui om, totul se rezuma la un petic de hartie pe care scrie pompos "DIPLOMA" eu nu o am. De ce? Pentru ca nu am vrut sa pierd primii pasi ai copilului meu iar mai apoi m-am gandit sa-i ofer o viata mai buna muncind in strainatate. Dupa mai mult timp de greutati am revenit si am incercat sa ma inscriu la un liceu dar nu-mi permit financiar. As vrea sa muncesc dar unde? Si cu cine sa las copiii?

Mai am vreo sansa sa termin liceul vreodata?

Si daca da am sa devin brusc mai capabila?

Parerea mea este ca mult mai importante sunt daruirea, experienta si multe alte criterii decat o DIPLOMA

eu de curand am ramas singura cu doi copii (sotul parasind domiciliul) nu am cu cine sa las fetita cea mica. Caut ceva de lucru de acasa...sau undeva la un centru de copii unde sa-mi pot luat fiica cu mine, pana in septembrie cand o voi da la gradi.

Am citit mesajele de mai sus si am constat ca mai sunt si alte femei care isi doresc copii dar nu-i pot avea pt ca nu li se ofera un loc de munca stabil. Ma numesc Monica si am 28 de ani, am o relatie de patru ani pe care eu si prietenul meu dorim sa o oficializam dar...din nou banii. De o luna si un pic imi caut cu disperare un loc de munca dar nu reusesc sa ma angajez, am lucrat 3 ani in televiziune, in call center in banca, ca operator introducere date, dar degeaba. Initial am crezut ca am o problema ca ma respinge toata lumea, sa va povestesc ce mi s-a intamplat la un interviu: -eu nu-mi arat varsta asa m-a inzestrat mama natura - am fost respinsa pe motivul ca par prea pustoaica, postul era ceva legat de contabilitate, imaginati-va!

as dori sa lucrez la fundatia dvs. din ploiesti, imi doresc de multa vreme sa ajut oamenii, respectiv femeile, sunt o persoana bolnava de cancer, sunt informata destul de bine despre aceasta boala, iar in curand o sa am nevoie de un loc de munca, sunt o persoana serioasa, sunt secretara

dupa un concediu de crestere a copilului, 9 luni de somaj, mai multe incercari de a ma angaja, increderea in propria persoana este=0, nu ca ar fi avut o valoare mai mare inainte. Acum nu mai am curajul sa dau nici macar un telefon in legatura cu oferta din ziar, mi se limba plimba in gura si am senzatia ca nu sunt buna de nimic. Am 36 de ani, dar ma simt si arat ca la 70

Si eu intampin aceleasi probleme. Am urmat un curs de cosmetica, si peste tot refuza angajarea pentru ca nu ai experienta. La un moment dat mi-am facut ceva experienta personala, dar ca sa ma angajeze intr-un salon imi cere sa aduc eu clientela si nu se da salariu ...doar procent. Acest lucru in cazul in care exista cliente. O alta bariera de care ma lovesc este varsta. Am 36 de ani..de luni de zile caut un loc de munca, ca sa pot sa-i ofer o viata mai buna si mai sanatoasa copilului meu si...sincer...la un moment dat mi-a scazut foarte tare increderea in mine.

Am si eu o problema si nu mai stiu ce sa mai fac. De 9 luni imi caut un post de munca si nimic nu se intimpla...stres, retraiala, astept raspuns 2-3 saptamani si apoi primesc un raspuns negativ...am ajuns sa-mi pierd si speranta si increderea in mine si in experienta mea profesionala. Sunt din R. Moldova, m-am mutat cu traiul in Bucuresti deoarece sotul meu lucreaza aici si am vrea sa ne construim viitorul tot aici. Am absolvit facultatea de Informatica Aplicata, si mi-am luat si masterul in IT, paralel am lucrat si ca metodista facultatii (lucru cu studentii)...deci am ceva experienta... nu stiu care e problema... Imi doresc enorm si un copil, dar nu de dragul de a fi, ci as vrea sa-i ofer tot de ce are nevoie. De aceea imi doresc foarte mult sa-mi gasesc un job... Nu mai stiu... sunt foarte dezamagita. Daca ma puteti ajuta cu un sfat v-as fi foarte recunoscatoare. Multumesc.

Daca ne lovim zilnic de astfel de bariere, cum mai putem avea incredere in experientele noastre profesionale? pentru ca de multe ori nu ni se ofera posibilitatea de a dobandi experienta in domeniul in care dorim sa lucram inchizandu-ne usile din anumite motive care de cele mai multe ori sunt mai mult sau mai putin importante.

fiica mea a terminat liceul industrie alimentara a mai facut si un curs de cosmetica dar cind se intereseaza de un post cer experienta nici ca ucenic nu a gasit, cum sa capeti cea experienta daca nimeni nu te angajeaza, singura sansa ar fi sa am eu firma mea sa o angajez dar cu ce daca si eu sunt bugetara

ok suna destul de interesant, spui ca aceste locuri de munca exista, nu te contrazic, or exista pt doamnele care deja au o licenta.

dar ce te faci cu tinerele, ca mine de 21ani, cu un liceu terminat, cu o diploma de calificare: operator calculatoare electronice cu o experienta de 3 luni gestionar (pe contract ca de fapt eu eram vanzatoare), urmatoarele 5 luni nu mi-a mai platit nimic la ITM, am mai prins vara trecuta 3 luni cu contract casiera....multumim atat a fost sezonul dar nu te mai putem tine. Iar la interviuri vede ca ai 20 ani (asta anul trecut) si te ia in ras "deci ai minim 4 ani pe cartea de munca, nu?" la varsta aia chiar nu-mi permitea legea sa am vechime 4 ani pe cartea de munca. Si mai e ceva...daca pe tinerele mame nu vrea sa le angajeze nimeni ca au "obligatii" (copil, copii) de unde sa avem experienta/vechime?

Aceste <bariere> nu numai ca exista , dar ne lovim de ele zilnic, in orice moment...

Astept cu interes sa citesc capitolele urmatoare, deoarece cred si eu ca "barierele" enumerate mai sus exista, iar acestea iti limiteaza ambitiile si increderea in propria persoana