Citesc in tot felul de reviste destepte ca femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte. Cum, Doamne iarta-ma, in aceste conditii sa ne impacam, cand problema s-a dilatat in asa hal, incat a luat proportii cosmice! Iar odata cu ea, a expandat brusc si suferinta noastra in amor. 

Misteriosi cercetatori de la cateva importante, dar la fel de misterioase institute de cercetari, au gasit, insa, explicatia. Oamenii de stiinta au studiat un lot reprezentativ de cetateni de ambele sexe, le-au atasat electrozi la cap si au stat cu ochii in monitoare sa vada cum clipocesc diverse zone ale creierului, cand cobailor li se puneau intrebari pe cat de cruciale, pe atat de nimicitoare de genul „ce culoare avea rochia nevestei la ultimul party”, „in ce mana tine telecomanda si de ce”, „cate minute a durat ultima partida de sex si daca s-a intamplat anul acesta”, pe unde si-a lepadat subiectul sosetele murdare - cu 3 variante de raspuns, pentru a evita incingerea circuitelor, caci, de, echipamentul a costat ceva bani. Concluzia la care s-a ajuns este zguduitoare: barbatii gandesc altfel decat femeile. In mod ciudat, acelasi lucru l-am auzit de la vecina mea, femeie simpla, dar cu o experienta bogata ai doua mariaje duse la bun sfarait. „Baga de seama ce-ti zic, omul ai muierea gandeate diferit!”  Concluzie tranaanta, investitie minima, „cercetare” traita pe propria piele.

La barbati, emisferele cerebrale se conecteaza pe rand, ceea ce nu le permite, zice-se, spre deosebire de femei, sa gandeasca la zece lucruri concomitent. Cand barbatul se apuca sa bata un cui, creierul lui, mai exact emisfera conectata, subtitreaza in felul urmator actiunea : iata cuiul, iata ciocanul, distanta - aproximativ 30 cm, unghiul de 90 grade, viteza optima - 200 la ora, vant Nord Est…si  ciocanul nimereste cuiul…o data, de doua ori, de… Daca femeia are proasta inspiratie sa apara taman atunci in cadrul usii si sa-l intrebe daca a dus gunoiul sau ce parere are despre tablourile lui Picasso din perioada „roz”, se va alege cu un urlet drept raspuns si va trebui sa dea fuga urgent dupa gheata ai pansamente. O femeie n-o sa inteleaga de ce barbatul nu reuseste sa-si faca treaba si sa dea in acelasi timp un raspuns civilizat.    

Caci ea este in stare sa desfasoare fara probleme o activitate febrila si multilaterala in acelasi timp. Sa urmareasca telenovela preferata la televizor, in timp ce toaca morcovi pentru ciorba, sa vorbeasca la telefon cu mama si sa-l monitorizeze cu coada ochiului pe ala micu’, intervenind prompt atunci cand acesta incearca sa scobeasca in prize ca sa scoata porcusorul din perete. In schimb, barbatii sunt mai buni la sah (slaba consolare!) si tot printre ei gasesti cel mai mare numar de genii. Femeile au un creier mai usor cu vreo 12%, dar e mai bine irigat – de vreo 1,3 ori mai mult decat cel al barbatilor. Cand nu doarme, femeii ii duduie ambele emisfere si un barbat care nu se tireaza la timp cunoaste rezultatul.  In cazul femeii, procesele de gandire par mult mai eficiente daca sunt insotite cu senzatii tactile. Daca pune mana pe tine, las-o, ca asa gandeste mai bine.

De cate ori n-am asistat in pauzele de cafea cu fetele la discutii de genul: „Uite-o si pe aia! Nu e nici vreo frumusete, nici prea isteata, dar ai vazut ce barbat are? O tine-n puf ca pe-o regina.” Si isi pecetluiesc revolta cu perla intelepciunii stramosesti:  prost sa fii, noroc sa ai!

Le intelegem, le compatimim. Avem pregatita cate o pastila de bilicol pentru fiecare. Sa ramanem, insa, la subiectul propus si sa nuantam un pic. E chiar atat de proasta o femeie care ajunge sa fie tratata ca o regina? Nu asta isi doresc mai toate femeile? Si uite ca ea, “gasculita”, a reusit. Si-a infipt steguletul castigator pe feuda unui exemplar masculin de cea mai buna calitate. Poate ca intelepciunea si nu prostia i-a dictat sa nu trateze relatia cu un barbat ca pe un concurs de „Cine stie castiga”. Si ca pentru a-l atrage intr-un joc de lunga respiratie e mai nimerit sa se tina de partitura ei si sa nu preia replicile partenerului. De ce sa vrei sa-ti demonstrezi cu tot dinadinsul muschii, din moment ce-ti doresti ca barbatul de langa tine sa se desfasoare cat mai plenar si concret in rolul de aparator, spate-lat, umar protector, stalpul familiei si asa mai departe?  Ii tai din start motivatia si avantul. Se va intreba: daca esti atat de puternica, ce caut eu aici? Nu crezi ca barbatul trebuie s simta ca are un rol alaturi de tine?

Barbatul vrea sa fie el cel puternic, e in firea lucrurilor, nu mai e demult un secret. Spre asta il impinge memoria ancestrala. Milenii la rand, el a exersat rolul de razboinic si vanator. De aici i se trag tantosenia de cocos si apucaturile de piroman, ce irump la fiecare iesire la iarba verde cu gratar. E atat de greu sa-i lasi lui sulita si chibritul? Cum s-ar simti un barbat care, dupa trei zile de mars fortat si panda prin tufisuri, intra fara sa se stearga pe picioare in pestera si iti tranteste triumfator un mistret invins, e adevarat cam sfrijit, iar tu, in loc sa-i sari de gat fericita, te apuci sa-l cicalesti : „pai de ce a durat atata?”, cand tu, harnicuta, ai apucat sa faci un milion de „trebi”, ai bagat la afumatoare trei mamuti doborati de tine si-ai casapit si-un leopard ratacit prin zona, ca sa ai si tu material de o fusta?  Cu ce sentimente va pleca omul la vanatoare data urmatoare? Te-ai gandit?!

Asa incepe sa scartaie fericirea conjugala. Barbatul se simte pe zi ce trece tot mai inutil. Consoarta pare sa se descurce excelent si fara el. El ii arunca pe sub arcadele puternic boltite priviri pline de resentiment. Ea nu se mai opreste din cicaleala, aratand o desconsiderare de-a dreptul criminala fata de stradania lui. „Draga, nu te supara, dar marmota sau mistretul, sau ce-o fi chestia aia pe care ai adus-o, arata cam suspect. Nu mirosea prea bine, asa c-am aruncat-o la catei… Las’, ca avem carne destula, m-am ocupat eu!. Hai, spala-te pe maini, ca se raceste masa”. Atunci de ce sa se mai mire gospodina ca sezonul de iarna il va gasi in pestera vecinei? Nu-l vor opri nici lacrimile, nici reprosurile, nici fustita cocheta din piele de leopard. Si, ca-ntr-adins, trofeele aduse de el la picioarele altei femei vor fi mai mari ca niciodata, mai grase si de calitate extra.

Ati observat ca „prostutele” nu prea sunt parasite de barbati? „Cum s-o las, cand este atat de plapanda si neajutorata, ca un pisoias parasit in ploaie? Nu ma lasa inima. Fara mine e pierduta!’ Iata supremul extaz al barbatului, pe care femeia a reusit sa-l bage in papucii moi ai mariajului. Razboiul e nedrept. Asa ca adesea cele ce par „lesinate”ori „gasculite” sunt, de fapt, istetele care vor avea intotdeauna castig de cauza. 

Dar daca natura a fost cruda cu tine si nu ti-a dat o „ingenuitate” nativa, ci dimpotriva, te-a inzestrat cu doua emisfere cerebrale bine irigate ce ti-au permis sa termini doua facultati si sa te pricopsesti cu o slujba bine cotata si un cont in banca, atunci, pentru numele lui Dumnezeu, foloseste-ti materia cenusie intr-un mod inteligent! Atat de versata in jocurile sociale, fermecatoare in negocieri, abila in a impinge proiecte in fata a zeci de comisii, profesionista pe toate partile, femeia de azi uita sa-ti lase in cui, la intrarea in casa, blana de animal social feroce. Uita ca abia acum intra pe teritoriul care este cu adevarat al ei si ca rolurile in acest spatiu au fost repartizate de la bun inceput chiar de ea. De ce sa se planga atunci ca barbatul zace pe canapea in fata televizorului, letargic si dezinteresat, si asteapta sa fie servit, cand dintru inceput femeia si-a tras toate partiturile de om puternic, descurcaret si care le stie si le face pe toate mai bine decat oricine altcineva? Barbatul a ramas inghesuit in rolul de observator pasiv, care are o vaga reprezentare a ceea ce se intampla in casa. Cu care aveti, insa, o vesnica dilema: sfasietoarea problema a oportunitatii pozitiei capacului de wc. Imi pun speranta in noile tehnologii care sa anuleze acest colac al discordiei. 

Habar n-am de ce, in fond, suntem atat de chinuite de aceasta rezolvare a diferentelor ireconciliabile intre noi si ei. Pai v-ati gandit vreodata cat de liniara ar fi viata noastra, fara aceasta distanta intre femei si barbati, ca de la Marte la Venus? Si cam de ce ar trebui sa ne impacam?! Credeti-ma pe cuvant, fetelor: conflictul are frumusetea lui. Si cum organismul unei femei, spun savantii, contine o cantitate de 5 ori mai mare de aur decat cel al barbatilor, nu lasati sa va scape tezaurul din casa, dragii mei!

SURSA: ANDREEA MARIN BANICA