„Cea mai mare parte dintre vicii 
au inceputuri dulci si urmari amare” (Balzac) 

Modul de viata si stilul de viata sunt doua notiuni apropiate in continut si tratate de multe ori ca sinonime. Ele desemneaza totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, a unui grup, a unei colectivitati, organizarea vietii lor pentru satisfacerea trebuintelor lor materiale si spirituale. Totusi, cele doua notiuni nu sunt identice desi utilizarea lor este complementara. 

Astfel, modul de viata se refera la elementele obiective ale traiului, la conditiile materiale, economice si sociale ale vietii oamenilor. Principalii indicatori ai modului de viata sunt: natura muncii si durata ei; invatamantul, calificarea profesionala si accesibilitatea formelor acestora; rezidenta si circulatia (timpul afectat si mijloacele de transport disponibile si utilizate); spatiul locuintei si gradul acesteia de confort; conditiile de igiena si asistenta sanitara; mijloacele de comunicare; informatiile si cultura; timpul liber (durata si folosirea acestuia). La acestia se adauga sistemul traditiilor, obiceiurilor, morala si cultura societatii. 

Stilul de viata se refera la aspectul subiectiv al modului de viata. El reprezinta o strategie de viata pentru care individul opteaza si care orienteaza toate manifestarile sale particulare. Aceasta strategie are la baza anumite credinte, imagini si reprezentari ale individului despre lume si viata, in virtutea carora el alege, se comporta, actioneaza, face optiuni care il pot conduce la reusita sau la esec. Din stilul de viata fac parte si alegerile referitoare la sanatatea individuala, inclusiv o serie de riscuri autoasumate, cum ar fi: tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentatia excesiva, dezechilibrata sau subnutritia, promiscuitatea sexuala, practicile sexuale riscante, stilul de conducere auto imprudent, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficienta odihnei/somnului, incapacitatea de a face fata stresului cotidian si profesional intr-un mod adecvat. 

Fiecare individ este protagonistul unui anumit stil de viata propriu si constant, precum si al unor „subvariante” proprii fiecarei etape de viata parcurse. Daca la un copil nu se poate vorbi inca de un stil de viata propriu-zis, o data cu adolescenta, cu procesul de cristalizare a personalitatii, incepe sa se contureze si un stil de viata propriu, pe care tineretea si maturitatea il vor desavarsi. In structurarea lui, influenta familiei, a scolii, a altor institutii educative se interfereaza cu influenta celor apropiati, cu influenta literaturii, a televiziunii, a mass-media in general, care pot oferi tipologii diferite ale stilurilor de viata si care pot fi copiate, refuzate, prelucrate critic si valorizate de catre individ. Alaturi de stiluri de viata defavorabile pentru sanatate – care cuprind factorii de risc mentionati anterior – exista si pot fi modelate prin actiuni de educatie stiluri de viata favorabile sanatatii: practicarea sistematica a exercitiilor fizice si evitarea sedentarismului, alimentatia echilibrata si variata (bogata in legume si fructe proaspete, saraca in grasimi), evitarea fumatului si a consumului de droguri, consumul moderat de alcool, igiena personala si sexuala, prudenta in alegerea partenerilor sexuali si utilizarea mijloacelor de protectie pentru evitarea bolilor cu transmitere sexuala, inclusiv SIDA, efectuarea de controale medicale periodice, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian, profesional.

Sursa: UNICEF, Ministerul Educatiei si Cercetarii