A. Comunicarea – definitie, elemente

Comunicarea este un proces care cuprinde transmiterea si receptionarea unui mesaj prin utilizarea unor semne, semnale, simboluri. Exercitiu: analizati urmatoarele semnificatii ale conceptului  „comunicare”:

1. „Comunicare = instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura” (Dictionar Explicativ al Limbii Romane)

2. „Comunicare = mod fundamental de interactiune psiho-sociala  a persoanelor, realizata prin limbaj articulat sau prin coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup” (Dictionar enciclopedic, vol. I).

Elementele procesului de comunicare sunt:

• participantii la comunicare, cu rol de 
  – emitator – persoana care transmite mesajul 
  – receptor – persoana care primeste mesajul

Participantii isi pot schimba rolul.

• mesajul – continutul comunicarii: idei, sentimente etc. transpuse in semne, simboluri, respectiv in limbajul unui cod.
  Codificat de emitator (transpus in limbajul unui cod), mesajul trebuie decodat de receptor.
  Semnele, simbolurile, semnalele pot fi: 
  – verbale (cuvintele)
  – nonverbale (expresia fetei, gesturi, pozitia corpului, distanta, orientarea fata de interlocutor, aspecte nonverbale ale vorbirii)
• Canalul de transmitere a mesajului (auditiv, vizual si tactil)
• Raspunsul receptorului (feed back) la mesajul primit de la emitator

Pentru reusita comunicarii, compatibilitatea codurilor este o conditie fundamentala; doar in aceasta situatie semnificatia  acordata mesajului de catre participantii la comunicare poate fi aceeasi. 

B. Comunicarea – ascultarea activa 

In conversatiile din viata curenta, ascultarea nu este o practica prea raspandita. Prea adesea se intampla sa constatam ca replicile sunt prea putin articulate, ca raspunsurile nu prea au legatura cu intrebarile puse, ca discursurile din cadrul unui dialog par sa evolueze in paralel. In „meseria” de parinte  ascultarea este un factor de care depinde succesul relatiilor din cadrul familiei; ar fi bine sa ii acordam o importanta crescuta.

Sugestii pentru cel care vorbeste:

• Mentine-te la subiect!
• Fii atent la modul de a vorbi (tonul vocii, expresia faciala, gestica etc.). Comunicarea nonverbala inseamna, intr-un dialog fata in fata, mai mult decat cea verbala!
• Nu lasa discutia sa degenereze in cicaleala, cearta sau critici repetate. Fii calm, arata politete si rabdare!
• Nu monopoliza conversatia!
• Dovedeste respect pentru sentimentele si demnitatea celeilalte persoane! Evita cuvintele jignitoare si insinuarile, astfel incat sa nu fortezi cealalta persoana sa se apere doar!
• Nu presupune ca celalalt te intelege corect. Verifica daca celalalt te-a inteles corect!
• Nu incerca sa-ti impui propriile tale opinii si valori! Fii onest, direct, oferind ideile si sentimentele tale asupra problemei discutate. Explica celeilalte persoane motivele pentru care sustii o idee.
• Ofera-ti punctele de vedere ca informatie si nu ca lege generala sau ca fiind singura idee buna! Este necesar sa iei in considerare si punctul de vedere al celuilalt.
• Evita centrarea discutiei pe aspectele negative ale situatiei! Accentul trebuie pus pe furnizarea de informatii si pe primirea acestora pentru a rezolva problema. Acest principiu este deosebit de important. 
• NU ATACATI CEALALTA PERSOANA, ATACATI PROBLEMA!

Sugestii pentru cel care asculta:

• Asculta, arata interes, acorda celui care iti vorbeste toata atentia ta!
• Pune intrebari pentru a verifica daca ai inteles corect. Nu-ti supune insa interlocutorul la un interogatoriu.
• Evita sa intrerupi. Lasa-ti interlocutorul sa termine ce are de spus inainte de a-ti spune punctul de vedere.
• Evita sa te infurii doar pentru ca cealalta persoana nu este de acord cu tine! 
• Incearca sa afli de ce cealalta persoana are anumite idei si opinii.
• ARATA CA ESTI PE ACEEASI LUNGIME DE UNDA CU PERSOANA CARE-TI VORBESTE, CA II IMPARTASESTI SENTIMENTELE SI PREOCUPARILE!

ASCULTAREA ACTIVA EFICIENTA

• Stabilirea unui contact vizual
• Aprobarea, incuviintarea
• Expresia adecvata a fetei
• Postura – care sa sugereze deschidere
• Localizarea – un loc adecvat discutie
• Incurajare
• Repetarea – folosirea acelorasi cuvinte ca interlocutorul
• Chestionarea 

ASCULTAREA INEFICIENTA

• Intreruperea relatarii
• Ascultarea cu ironie
• Ascultarea in mediu zgomotos
• Aparenta ascultare
• Mimica fetei inghetata
• Implicarea unui efort excesiv in ascultare
• Perceperea lucrurilor relatate ca pe un afront personal
• Luarea notitelor in timpul discutiei
• Angajarea unor discutii in locul ascultarii

Regulile unei bune comunicari:

1. Limbajul responsabilitatii este o forma de comunicare prin care iti exprimi propriile opinii si emotii fara sa ataci interlocutorul, fiind o modalitate de deschidere a comunicarii chiar si pentru subiectele care sunt potential conflictuale. Aceasta forma de comunicare este o modalitate de evitare a criticii, etichetarii,  moralizarii interlocutorului, focalizand conversatia asupra comportamentului si nu asupra persoanei.

2. Exprimarea emotionala. A comunica eficient presupune a sti sa iti exprimi emotiile. Una din cauzele care provoaca dificultati in comunicare este reprezentata de incapacitatea de recunoastere si exprimare a emotiilor, de teama de autodezvaluire. 

De aceea trebuie: 

• Sa exprimi emotia printr-un limbaj adecvat;
• Sa exprimi emotiile intr-un mod clar;
• Sa accepti responsabilitatea pentru ceea ce simti.

C. Comunicarea asertiva

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fara a ataca si afecta drepturile celorlalti. Asertivitatea in comunicare reprezinta abilitatea de comunicare directa, deschisa si onesta, care ne face sa avem incredere in noi si sa castigam respectul prietenilor si colegilor, de exprimare a emotiilor si gandurilor intr-un mod in care ne satisfacem dorintele, fara a  le deranja pe cele ale interlocutorului, de a spune NU fara sa te simti vinovat sau jenat, de a face complimente si de a le accepta, este o modalitate de dezvoltare a respectului de sine. Comportamentele nonasertive care blocheaza comunicarea sunt pasivitatea si agresivitatea. 

Exemple de bariere in comunicarea asertiva:

• daca spun NU imi voi pierde prietenii;
• daca spun NU prietenii mei se vor simti respinsi si raniti;
• daca spun NU unei cereri nu voi mai fi rugat niciodata, o sa ma simt vinovat ca i-am refuzat;
• nu pot sa spun NU din colegialitate pentru ei.

Consecintele raspunsurilor pasive, asertive si agresive: