Simona Patruleasa – inaintea celei mai importante clipe din viata ei.

Intro interviu:
Am facut acest interviu cu Simona cu 9 saptamani inainte ca ea sa nasca. Pentru ca experienta ei anterioara vestii bune ca va fi mamica poate fi o pilda de urmat pentru multe alte femei care se lovesc de verdictul: „Nu vei putea avea niciodata copii.”. Unde sa gasesti puterea, increderea si solutia pentru a transforma imposibilul in posibil? Pe ce sa te sprijini sa nu cazi definitiv din punct de vedere psihic? Interviul a fost filmat si a avut un succes neasteptat la lansarea lui pe site-ul www.scoalamamelor.ro, o familie care are deja peste 55.000 de mamici din 90 de tari si care pune umarul pentru ca viata mamelor in Romania sa fie pretuita asa cum acestea o merita. Am hotarat sa public si in Business Woman o parte dintre interviurile realizate in acest fel, dupa ce am vazut interesul atat de mare pentru complexitatea povestilor unor femei cunoscute pentru ceea ce fac profesional, dar care au framantari, piedici in viata personala pentru care lupta dincolo de ceea ce stim si vedem si, uneori, rezultatele merita a fi impartasite.  Ma bucur sa stiu ca s-au deschis in fata mea asa cum nu au facut-o in fata nimanui, atunci cand se aflau inconjurate de camere de luat vederi. Si cred ca merita sa aflati aceste povesti de culise. Pentru inceput, Simona Patruleasa.

Interviu:
Andreea Marin Banica: Emotia in momentul in care stii ca vei deveni mamica. Emotia de pe parcursul celor 9 luni. Sunt subiecte despre care noi le vorbim, adesea, la suetele noastre, insa astazi o vom face inatrand in profunzime in subiect impreuna cu tine, Simona, experienta ta fiind una demna de impartasit. Buna ziua, mamico! Esti deja o  mamica pentru ca iti simti bebelusul in burtica.

Simona Patruleasa: Bine te-am gasit!

Andreea Marin Banica: As vrea sa imi raspunzi cu toata sinceritatea: exista atatea speculatii, si stim foarte bine ce inseamna distanta dintre tine, ca persoana, si cea creata in mintea celor care te vad in ziare sau doar la pupitrul stirilor in televiziune. Este o distanta uneori destul de mare, eu stiu asta. Care e realitatea in ceea ce te priveste? Ai facut fertilizare in vitro? Ca sa clarificam o data pentru totdeauna subiectul asta. E o rusine sa vorbesti despre lucrurile astea? Cand devii mama, mai conteaza care dintre metodele folosite au fost potrivite pentru tine, pentru trupul tau si pentru viitorul tau ca femeie? Cum vezi lucrurile?

Simona Patruleasa: Nu numai in privinta mea, stii bine, se fac tot felul de confuzii si de supozitii, ci si in general. Nu e nici un secret, nu m-a intrebat nimeni niciodata atat de direct cum ma intrebi tu, dar nu a fost si nici nu este un secret. Noi ne-am dorit atat de tare un copil incat ne-am gandit la absolut toate variantele posibile pentru ca, nu am mai spus-o pana acum, a fost un moment in care cineva, un medic, mi-a zis: “Simona, imi pare rau, tu nu vei avea copii!”. Iti dai seama, in momentul acela ai senzatia ca iti cade cerul pe tine, simti ca o iei razna.

Andreea Marin Banica: Era vorba de o problema de sanatate?

Simona Patruleasa: In urma unei analize care nu a iesit cum trebuie si de care nu multa lume stie, pentru ca se face de 2-3 ani incoace numai in afara tarii - dar deja multa lume are acces la ea si nu costa foarte mult, totul este sa stii, sa afli despre ea ...

Andreea Marin Banica: Analiza se realizeaza in afara tarii, dar sangele, probabil, se recolteaza aici si este trimis pentru analiza afara….

Simona Patruleasa: Da, este trimis in Italia sau in Germania...
 
Andreea Marin Banica: Cu alte cuvinte orice romanca poate face aceasta analiza cand observa ca nu ramane insarcinata in mod natural destula vreme, si e bine sa o faca inainte de a face alte tratamente , pentru a evita decizii nepotrivite,inutile, si sa piarda timp pretios.

Simona Patruleasa: Da, pentru ca in momentul in care o face (aceasta analiza - n.r.) stie de unde porneste, stie cum sta.

Andreea Marin Banica: O sa le spun mamelor ca daca intra pe www.scoalamamelor.ro, la capitolul “Ai grija de sanatate”, subcapitolul “Fertilitate”, pot citi in detaliu despre aceasta analiza care este o descoperire destul de recenta a medicinei.

Simona Patruleasa: Noi am pierdut doi ani de zile. Daca am fi stiut (de analiza – n.r), stiam exact cum stam si ca, de fapt, trebuia sa facem altceva decat facuseram pana atunci.

Andreea Marin Banica: Te tratai intr-o directie gresita.

Simona Patruleasa:  Sau mai bine zis pierdeam timpul degeaba. Pentru ca au trecut doi ani in care puteam sa facem alte lucruri, sa ne gandim la alte alternative, si abia dupa ce am facut analiza stiam ca nu stam tocmai bine -  eu, nu sotul meu, Sabin, eu aveam o problema. Nu stiu daca pot sa o numesc o problema de sanatate, pentru ca aceasta analiza iti arata rezerva foliculara - s-au mai scris cateva articole foarte interesante despre acest subiect, dar nu cred ca lumea le-a luat prea mult in seama.

Andreea Marin Banica: Hai sa o facem cunoscuta acum, pentru ca sunt peste 55.000 de mame care ne urmaresc pe www.scoalamamelor.ro.

Simona Patruleasa: Si care au, cu siguranta, unele dintre ele, problema asta. Chiar daca au deja copii, dar isi mai doresc, e posibil sa nu aiba cum pentru ca au aceasta problema.

Andreea Marin Banica: Cum se cheama analiza si ce iti arata ea?

Simona Patruleasa:  Analiza se numeste AMH. Este o analiza care iti arata rezerva ta foliculara. Noi ne nastem cu un anumit numar de foliculi, care in timp se duc. Pur si simplu se consuma in timp, nu avem cum sa stim cu cata rapiditate, si e diferit femeie la femeie.  Acest numar de foliculi se pierde odata cu trecerea timpului. La 30 de ani, deja nu mai avem acelasi numar de foliculi ca la 20, ci un numar din ce in ce mai mic, de la an la an. Dupa 35 de ani - si mai mic.

Andreea Marin Banica: Si sansele sa ramai insarcinata, scad.

Simona Patruleasa: Asa e. Intr-adevar, sunt multe femei de varsta mea care au analiza asta foarte buna. Dar, exact ce spuneam mai devreme, difera de la persoana la persoana.

Andreea Marin Banica: Si daca nu o faci, nu stii cum stai, mergi pe nisipuri miscatoare.

Simona Patruleasa: Exact! Eu, facand analiza, mi-am dat seama ca exista o problem ape care nu o cunosteam inainte.

Andreea Marin Banica: Dar cum ai ajuns sa faci analiza? Dupa doi ani in care, de fapt, faceai alt gen de stimulare, te chinuiai, asteptai sa ramai insarcinata?

Simona Patruleasa: Nici macar nu am facut stimulare, multe persoane cu siguranta stiu ce inseamna asta deja. Pur si simplu mi se spunea ca “Totul este in regula, analizele sunt ok, mergeti mai departe ca o sa se intample.”.

Andreea Marin Banica: Si nu intelegeai de ce nu ramai insarcinata.

Simona Patruleasa: Da. Mie mi se parea ca timpul trece si ca deja e mult prea tarziu, intrasem in panica, si atunci… ce e drept si medicul mi-a recomandat pana la urma: “Hai sa facem aceasta analiza”. Am facut-o, a venit rezultatul si, bineinteles, si socul: ca nu este in regula. Si o persoana avizata mi-a spus: “Imi pare rau, dar trebuie sa va ganditi la alta varianta, pentru ca nu o sa poti sa fii mama.” A cazut ca un traznet peste mine vestea asta, nu am putut sa ma obisnuiesc cu ideea, drept pentru care nici nu am renuntat, dar a fost un moment foarte greu, am suferit enorm si ma gandeam ca sunt intr-un moment in care nu stiu daca o sa ma descurc singura, cine ma poate ajuta. Deci a fost primul moment in viata in care mi-am dat seama ca este o cumpana in viata mea si nu stiu daca pot sa depasesc momentul acela.  Si aici, ajungand la ce ai facut tu, apropo de Scoala Mamelor, faptul ca pot sa se adreseze unor oameni in masura care pot sa le sprijine, dar sa aiba si curajul, pentru ca e vorba si de curaj… e mare lucru!

Andreea Marin Banica: Sa se deschida, sa vorbeasca despre problemele lor, sa fi ascultate, intr-o tara in care pare ca nimanui nu-i mai pasa si de “vaicarelile” mamelor..

Simona Patruleasa: Pentru ca in Romania, din pacate, a cere ajutorul cuiva este o rusine. Sau sa recunosti ca ai nevoie de ajutor este o rusine. Dar nu este asa! In momentul in care constientizezi ca ai o problema, si poti sa te deschizi in fata cuiva si sa primesti la randul tau ajutor, mie mi se pare un lucru extraordinar, e pacat sa inchizi problemele in tine, sa nu te informezi.

Andreea Marin Banica: Mai ales ca pe www.scoalamamelor.ro sau la telefonul national 116111 primesc sfaturile, inclusiv in domeniul medical, gratuit! Asta mi-am dorit: ca mamele sa poata primi gratuit indrumare, si in zona de formare profesionala, cea juridica, de comunicare...

Simona Patruleasa: Sa stii ca am intrat si m-am uitat pe site, mi s-a parut o chestie foarte interesanta pentru ca, ti-am spus, si eu am fost la un pas de a apela la cineva, am trecut prin acest moment foarte greu din viata mea. Din fericire, am realizat ca - pentru ca nu ne-am nascut sa traim numai clipe fericite - e posibil, la un moment dat in viata, sa fie nevoie sa recunosti ca esti in impas si sa apelezi la ajutor.

Andreea Marin Banica: Sunt foarte multe mame care trec printr-o cumpana dintr-un motiv sau altul, cine te mai poate sprijini in afara de familia care iti poate fi aproape  sau nu?  Se intampla si sa nu ai sprijinul unor oameni de langa tine , poate nu au capacitatea sa inteleaga acea problema, poate nu au vointa…

Simona Patruleasa: Nu li se pare un capat de tara!

Andreea Marin Banica: … Exact, si atunci cum ti se pare: e bine, nu e bine sa consulti un psiholog sau un psihiatru? Pentru ca la noi exista ideea preconceputa c-ar fi o rusine.

Simona Patruleasa: Sau ca esti nebun!

Andreea Marin Banica: Sau esti catalogat drept nebun, asa e. Ti-e rusine sa spui colegilor de la serviciu ca ai fost la psiholog sau la psihiatru, ti-e rusine sa spui copiilor tai, familiei tale, te trezesti cu replici de genul: “Esti exagerata, ai de toate si tot nu esti multumita!”.  Ce parere ai despre acest subiect?

Simona Patruleasa: In primul rand, intr-adevar, la noi este gresit inteleasa abordarea asta si capacitatea de a cere ajutorul cuiva. Dar trebuie sa ne dam seama ca una este sa vorbesti cu un prieten, cu cineva din familie, si alta este sa te sfatuiesti cu un om care a mai intalnit astfel de cazuri, cum este al tau, si care este in masura nu doar sa isi dea seama care sunt cauzele, ci sa gaseasca si o solutie care tie sa ti se potriveasca, si care sa aiba efect, sa aiba rezultate.

Andreea Marin Banica: Si sa nu fie nici o persoana subiectiva, pentru ca nu te cunoaste din alta parte, u este influentata de idei preconcepute in privinta ta,  e un om care stie sa te asculte si stie ce intrebari sa iti puna… Ai depasit, pana la urma, momentul de cumpana, pentru ca esti o fire luptatoare si ti-ai spus: “Nu exista! Daca sunt 1% sanse pentru mine sa raman insarcinata, trebuie sa fac ceva acum!”.

Simona Patruleasa: Da, si nu numai asta. In secunda in care mi s-a zis ca eu nu voi putea avea copii, eu i-am spus doamnei doctor: “Nu! Eu voi avea copii!”. A zis ca se bucura ca inca pot fi optimista, si am inceput sa ma gandesc mai departe. M-am gandit la absolut orice: la mame surogat, am inceput sa studiez ce inseamna mama surogat, daca la noi in tara este posibil sa apelezi la o asemenea solutie, daca este legal… deci absolut tot ce este omenesc posibil. Am studiat, bineinteles ca am vorbit si cu Sabin.

Andreea Marin Banica: Sotul tau ce spunea despre toate astea? Nu i se parea ca mergi prea departe?

Simona Patruleasa: Nu, dimpotriva! Era uimit de pornirea mea, de cat de hotarata sunt si de cat optimism pot sa am in continuare, desi avusesem, totusi, o veste mai mult decat rea. Am inceput sa ma informez despre ce inseamna mama surogat, pentru ca mi-am dat seama ca nu pot fi atat de egoista incat, daca eu nu pot sa am un copil, sa nu aiba nici Sabin care… poate sa aiba in mod natural! De asta spun ca am inceput sa ma gandesc la varianta mamei surogat.

Andreea Marin Banica: Adica o mama care sa poarte in pantecul ei…

Simona Patruleasa: Nu neaparat, pentru ca eu pot sa port o sarcina, pot sa duc o sarcina, ci ma gandeam la o donare de ovocite, in sensul asta. Si sa fie copilasul lui Sabin, cu ovocitele altei femei…

Andreea Marin Banica: Dar sa porti tu sarcina.

Simona Patruleasa: Exact.

Andreea Marin Banica: Grea decizie!

Simona Patruleasa: Foarte grea. Dar in momentul acela nu m-am mai gandit la mine, ci m-am gandit doar la Sabin, ca nu pot sa fiu egoista si sa nu ma gandesc la el, si sa il privez de privilegiul de a fi tata. Desi el imi spusese ca nu este nici o problema, ca putem sa infiem copii… si deci aveam mai multe variante. Dar din fericire o sa il avem pe al nostru!

Andreea Marin Banica: Pana la urma, sa nu ne inteleaga cineva gresit, pentru ca discutia noastra a ajuns in acest punct, ai ales o alta varianta si de aceea spui : “Am in burtica mea copilul nostru”.

Simona Patruleasa: Da, exact. Cu siguranta, stii bine, speculatiile vor exista, mai ales dupa discutia noastra.

Andreea Marin Banica: Tocmai de aceea vreau sa lamurim. In final, nu a fost nevoie de o asemenea solutie pentru ca ai ales o solutie medicala, si o sa te rog sa lamurim lucrul acesta ca sa nu dam curs speculatiilor.

Simona Patruleasa: Nu am mai spus-o pana acum, pentru ca nimeni nu m-a mai intrebat asa direct. In cele din urma am apelat la niste tratamente, nu o suta asa cum s-a vehiculat, ci 3 tratamente. Cel din urma a dat si rezultate. Nu a fost usor, a fost destul de greu, pentru ca asta presupune si  medicamentatie, dar si injectii pe care mi le-am facut singura in abdomen, si slava Domnului, am facut cam 300 dupa calculele mele. Sunt destul de dureroase, oarecum traumatizante. Te gandesti : voi reusi, nu voi reusi… e foarte greu, dar cu speranta ca voi reusi, nu a mai contat nimic.

Andreea Marin Banica: Fertilizarea in vitro. Aceasta a fost calea.

Simona Patruleasa: Da, fertilizarea in vitro. Si afara se face, cred ca se fac mii pe zi, si la noi in tara se fac, acum exista si o lege cae permite gratuitate pentru mame cu un venit redus pentru aceasta interventie. Nu mi se pare absolut nici o rusine, as lua-o oricand de la capat, am facut tot ce e omeneste posibil sa am un copil. Nu a venit de la mine initiativa de a vorbi deschis despre asta, pentru ca nici nu am fost intrebata direct…

Andreea Marin Banica: Nu, a venit de la mine, pentru ca vreau ca zecile de mii de mame care ne urmaresc sa stie ca exista sanse pentru ele, chiar cand ti se spune in fata: “Nu vei mai avea copii.”

Simona Patruleasa: Da, pentru ca banuiesc ca persoana care mi-a spus ca nu voi avea niciodata copii, de fapt nu banuiesc, cu siguranta s-a referit inclusiv la varianta aceasta, a fertilizarii in vitro.

Andreea Marin Banica: Deci nu mai vedea deloc sanse pentru tine.

Simona Patruleasa: Nu mai vedea absolut nici o sansa, de nici un fel. Si uite ca nu a fost asa.

Andreea Marin Banica:  Cred sincer ca aici lucrurile depind si de Dumnezeu, intr-o anumita masura. Exista medici care mi-au spus si mie ca totul e in regula, dar nu se intampla sa raman insarcinata, pentru ca am avut si eu partea mea de asteptare si partea mea de greutate in a avea un copil. Am avut noroc sa raman insarcinata natural exact inainte de a merge pe aceeasi cale a fertilizarii in vitro, pentru ca déjà timpul trecuse si eram speriata. Am facut testul si, in sfarsit, dupa o lunga asteptare, eram insarcinata! Dar la mine a fost o alta problema: avusesem doua sarcini extrauterine pe aceeasi parte, deci 50% ramasesera sansele de a ramane insarcinata, si a treia oara s-a intamplat total neasteptat. Tocmai pentru ca ma impacasem cu ideea ce nu se va mai intampla in mod natural si nu mai speram, corpul si mintea mea s-au relaxat pana la urmatorul pas pe care il planuiam: fertilizarea in vitro. M-am apropiat foarte mult de Dumnezeu in acea lunga asteptare si asta a contat, de asemenea, pentru stare mea de spirit.

Simona Patruleasa: Crede-ma ca stiu, am studiat tot ce e posibil despre subiectul asta si stiu tot ce se intampla si cum se intampla. Problema e ca, vei vedea reactiile si dupa ce discutam noi, oamenii sunt tentati sa te judece, sa te blameze, sa inventeze tot felul de lucruri urate. Crede-ma ca nici nu ma mai intereseaza! Atata timp cat eu mi-am vazut visul implinit... Si, intr-adevar, este un semnal de alarma ca, pe langa faptul ca trebuie sa ne informam foarte bine despre tot ce inseamna asta, trebuie sa cerem si sfatul unui om care este avizat.

Andreea Marin Banica: Sau sfatul mai multor specialisti, in paralel.

Simona Patruleasa: Exact. Intr-adevar, este si avantajul ca am gasit un medic foarte bun, si un medic care a fost foarte aproape de sufletul meu si care m-a sustinut de la inceput pana la sfarsit, dar este clar ca si Dumnezeu si-a facut treaba, jumatatea cealalta, Dumnezeu a facut-o!

Andreea Marin Banica: Atunci cand mergi in timpul sarcinii la medic, ai niste responsabilitati deja. Nu mai tine totul de tine, nu mai ai atat de tare grija pentru felul in care arati, pentru ca apari la televizor,de exemplu, pur si simplu nu-ti mai pasa atat de tare de asta! Si ar trebui sa o spunem foarte clar pentru ca, mamicile care ne urmaresc acum, probabil ne-au tot vazut prin reviste, prin ziare, fotografiate in mod repetat, cu comentarii de tipul:  “A mai pus 5 kg… a mai pus 10 kg… ”. Nu-ti pasa de asta, nu te afecteaza daca ai un echilibru interior, iti pasa de sanatatea copilului tau si nu iti propui sa mananci doar frunze ca sa iei doar un kg in plus, sa fii pe placul celorlalti. Consider ca asta este o prostie care ar trebui foarte clar pusa la colt, pentru ca principala ta grija, ca viitoare mama, fara a face excese in alimentatie, bineinteles,trebuie sa fie totusi ca viitorul tau copil sa aiba cel mai bun start in viata. Tu cum ai facut in privinta dietei?

Simona Patruleasa: Am mai vorbit despre subiectul asta pentru ca am fost… nu jignita, ci pur si simplu dezamagita, ca unii s-au grabit sa spuna: “Vai, cat a luat in greutate! Vai, ce rau arata, ce grasa, ce ingrozitor!“ Spun asta pentru toate mamicile care probabil ca isi fac probleme mai mari decat trebuie… pentru ca te impacientezi, poate ai 20 kg in plus fata de cat aveai, te sperie, dar e important sa realizezi ca e normal.

Andreea Marin Banica: Nu e cazul tau, da a fost al meu, am avut 22 kg in plus pentru care am muncit dupa aceea. Cate kg ai in plus pana acum?

Simona Patruleasa: 7 kg jumatate. Dar te deranjeaza faptul ca oamenii pot sa se gandeasca la o femeie insarcinata astfel, sa gandeasca urat despre o femeie care sta sa aduca pe lume un copil. Pentru ca mamele acestor persoane care ne discuta pe noi ca suntem grase, ca am luat mult in greutate cand suntem insarcinate, mamele lor nu au fost insarcinate? In primul rand isi jignesc propriile mame! Si ele au adus copii pe lume! Si cu siguranta au avut 20, 30 kg in plus. Asta este.
Mai mult decat atat, sunt persoane care nu pot sa controleze treaba asta. Chiar daca mananci putin, atent: nu mananci dulciuri,  nu mananci paine sau lucruri nesanatoase, totusi poti sa retii foarte multa apa in tesuturi si sa arati mai umflata, sa ti se umfle picioarele… Dar eu cred ca toate lucrurile acestea sunt absolut normale, nu trebuie comentate. Ti-am spus: cei ce fac asta nu fac decat sa isi jigneasca propriile mame, si cu asta am spus tot! Eu pur si simplu am avut noroc sa nu iau foarte mult in greutate, pentru ca in prima perioada mi-a fost foarte rau, si atunci tot ce mancam, se ducea, nu puteam sa asimilez. In primele luni chiar am slabit 3-4 kg, apoi am inceput sa le pun la loc, in momentul in care m-am simtit mai bine.

Andreea Marin Banica: Esti o viitoare mamica ce vrea sa fie informata, intri pe internet, citesti carti, si totusi daca ai dubii in privinta analizelor pe care trebuie sa le faci - poate ca doctorul tau este unul prea ocupat si ti se pare ca nu te sfatuieste indeajuns – iar  tu gasesti lucruri in plus documentandu-te singura, ti  se pare un lucru rau sa alegi calea de a avea doi medici in acelasi timp cu care sa te consulti in timpul sarcinii?

Simona Patruleasa: Nu, nu mi se pare, tocmai pentru ca s-a ajuns in medicina sa se cunoasca atatea lucruri, pentru faptul ca ei (medicii – n.r.) merg foarte des afara si participa la tot felul de intalniri unde afla lucruri care la noi in tara nu s-au descoperit, si asta nu e de condamnat. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu ai nevoie si sa ai o sarcina usoara.

Andreea Marin Banica: Dar nu poti sa risti sa nu fii informata. Vorbeam de ideea de a fi informata si de a nu-ti da seama, dupa aceea, ca nu ai facut ceva corect.  Uite, in cazul meu, si o spun deschis, la un moment dat o analiza a iesit proasta - asta se intampla prin luna a 5-a de sarcina - astfel incat eram pusa in fata unei vesti dureroase si a unei alegeri: continui sarcina cu perspectiva de a avea un copil bolnav, cu probleme majore toata viata sau pur si simplu renunt la sarcina dupa ce asteptasem atat de mult acest copil! De fapt, analiza fusese gresit realizata in laborator. Daca n-as fi facut, in paralel, analizele si intr-un alt laborator, doar pentru ca, probabil, am fost eu exagerata, dar am vrut sa fiu cat mai sigura de sanatatea viitorului meu copil - si in al doilea caz analizele au iesit, paradoxal, bine - poate ca, Doamne fereste, as fi  renuntat la aceasta sarcina care s-a dovedit a fi una normala, copilul nascandu-se sanatos. Deci asta nu e o gluma! Si in momentul acela de cumpana in care am fost pusa in situatia de a renunta, sau ba, la sarcina, a trebuit sa fac amniocenteza.  Iata o alta analiza care iti arata mai mult decat analizele de rutina, si care, da, este o analiza si cu riscuri, asa cum este orice interventie,  dar iti poate arata mult mai multe detalii despre eventualele disfunctionalitati, despre un sindrom sau despre o problema genetica a copilului tau. Si poate ca e bine, daca ai nesigurante, sa faci aceasta amniocenteza… Lucrurile sunt acum pe drumul cel bun, mai ai foarte putin pana nasti.

Simona Patruleasa: Da, putin, cam 9 saptamani. Putine, dar par multe in acelasi timp.

Andreea Marin Banica: Cum stai cu emotiile? Si cu stapanirea de sine?

Simona Patruleasa: Nu stau foarte bine cu emotiile, pentru ca am emotii foarte mari. Nu o sa nasc natural, ci prin cezariana, deci nu operatia in sine imi face probleme si imi da emotii, ci pur si simplu faptul ca peste 9 saptamani o sa am un bebe in brate. Asta ma emotioneaza de fiecare data, imi vine sa plang.

Andreea Marin Banica: Stii ce e? Fetita, baiat?

Simona Patruleasa: Fetita, da. O sa avem o fetita. Si ma emotioneaza foarte tare, bineinteles, stii bine, dar incerc sa ma autocontrolez si sa imi stapanesc emotiile cat mai bine.

Andreea Marin Banica: Nici nu trebuie sa iti controlezi prea mult emotiile. Nu suntem roboti, suntem oameni.

Simona Patruleasa: Da, dar stii cum e, in momentul acela probabil ca emotiile vor fi si mai mari, cu siguranta, si atunci incerc sa ponderez totul si sa nu explodez atunci de prea multe emotii. Sa le plasez cumva in timp, sa mai las putin din ele in urma…

Andreea Marin Banica: Pe www.scoalamamelor.ro vorbim si despre dezvoltare personala. Vorbim despre ceea ce tine de sufletul nostru, ca femei. Ti se pare o dovada de egoism sa existe acel crampei de timp, de suflet, de idei, daruit numai tie? Adica sa te gandesti numai la tine, ca femeie, ca mama, din cand in cand? Noi, femeile, suntem sotii si avem grija de sotii nostrii, suntem mame si avem grija de copii nostri, lucram si consumam mult din economia timpului nostru si din ideile noastre si in aceasta directie, profesionala…incercam sa le impacam pe toate. In acest context, e o dovada de egoism sa existe un timp numai pentru noi, care sa nu ii implice pe ceilalti, ceva care sa facem numai pentru sufletul nostru?

Simona Patruleasa: Nu, si probabil ca multe dintre femeile care intra si isi spun problemele pe forum, si discuta cu celelalte, se gandesc ca ai nevoie de bani, de foarte multi bani ca sa te ocupi si de sufletul tau. Ei bine, nu e asa. Intr-adevarat, sunt probleme: trebuie sa ai grija si de casa, de sot, de copil, au senzatia ca sunt atat de aglomerate incat pentru sufletul lor nu mai e timp absolut deloc, si ca e nevoie de bani neaparat pentru o calitate a vietii care sa le permita si momente de relaxare. Dar eu cred ca, si cu putini bani, poti sa iti faci anumite bucurii: sa mergi la un film, sa mergi la un teatru, intr-un parc… Nu ma refer neaparat la lucruri materiale care, intr-adevar, sunt mai costisitoare si poate ca nu sunt bani pentru ele.

Andreea Marin Banica: Feminitatea costa bani? Sa pastrezi feminitatea ta, sa ai o haina curata pe tine, sa folosesti un sapun care miroase bine, nu neaparat un parfum scump, lucruri de genul acesta…

Simona Patruleasa: Conteaza foarte mult sa nu uiti niciodata de tine! E adevarat, cum ai spus si tu, nu trebuie sa fie scump. Daca este ceva curat, de bun gust, si care iti place pur si simplu si iti bucura sufletul, este important macar din cand in cand sa ti-l faci, sa-ti bucuri inima si spiritul. Sa iti incarci bateriile.

Andreea Marin Banica: Sa pastrezi ceva din ce daruiesti celorlalti, totusi, si pentru inima ta. Asa te vor pretui si ei mult mai mult. Daca sistematic te lasi pe ultimul loc…

Simona Patruleasa: … Intotdeauna se va gasi ceva mai important decat tine. Dar sa stii ca, incet-incet, unele femei au descoperit cheia succesului: sa gaseasca un echilibru intre familie, munca si propriile dorinte.

Andreea Marin Banica: Eu am observat ca porti foarte rar bijuterii, sau porti numai cercei. Ai acelasi inel pe mana alaturi de verigheta, si acelasi ceas. Nu investesti foarte mult in aceasta directie, ceea ce nu te face mai putin eleganta. Esti o femeie frumoasa, sa o spunem asa cum este!

Simona Patruleasa: Multumesc. Pentru ca sunt insarcinata, de asta.

Andreea Marin Banica: Pot sa trec pe la casierie dupa acest compliment, da? Dincolo de gluma, eu stiu, pentru ca te cunosc mai bine decat altii, ca nu investesti mii de euro in hainele pe care le alegi. Ai ales simplitatea, bunul gust, si o balanta corecta intre pret si calitate. Si nu e nevoie ca pe eticheta sa scrie un nume de firma, un nume sonor, ca sa te simti bine purtand o haina.

Simona Patruleasa: Poate ca in tinerete, sau ma rog, cu ceva ani in urma, poate mai risipeam sau imi luam anumite lucruri fara sa ma gandesc de doua ori. In timp, am ajuns la un echilibru si mi-am dat seama ca nu este nevoie de bani multi sa arati Femeie, chiar si cand ii ai. Am senzatia ca pot face ceva mult mai important cu banii, sa ajut de exemplu, sa-i ajut pe cei dragi inclusiv, decat sa arunc pe lucruri inutile. Am inceput sa fiu mult mai ponderata. De asta nici nu pun pret pe anumite lucruri. Nu imi cumpar bijuterii, de cand ma stiu am aceleasi lucruri, tocmai pentru ca mi-am dat seama ca nu asta aduce fericirea.

 Andreea Marin Banica: Cine te va ajuta dupa ce vei aduce fetita pe lume?

Simona Patruleasa: Mama si soacra. Sper sa ne descurcam toate 3, eu cred ca suntem suficiente pentru bebe. Si vom vedea. Cu siguranta ne vom descurca, nu imi fac probleme. Am emotii pentru ca este primul copilas si, iti dai seama, ma gandesc cum va fi sa ii fac baita, sa o igrijesc, la cat va fi de mica voi avea emotii, clar.

Andreea Marin Banica: Sotul tau crezi ca se va implica?

Simona Patruleasa: Cred ca ii va fi teama, la inceput. Pentru ca de fiecare data cand ne-am vazut cu copilasii prietenilor, si erau foarte, foarte mici, imi soptea la ureche:  “Nu stiu cum nu le e teama sa o tina in brate pentru ca e foarte mica, fragila...”. Dar i-am explicat ca nu se intampla absolut nimic rau.

Andreea Marin Banica: Nu se sparg usor.

Simona patruleasa: Nu, sunt flexibili, si el a zis ca va trece de momentul critic. Cu siguranta se va descurca, nu-mi fac probleme, pentru ca el iubeste mult copii.

Andreea Marin Banica: O sa merg mai departe cu intrebarea referitoare la timpul pe care noi, ca si femei, ni-l daruim noua, doar noua insine. Sunt de ajuns 10 minute pe zi sa te uiti in oglinda pentru ca, respectandu-te pe tine, sa primesti si respectul celor care te privesc, la randul lor. Este un lucru bun ca, la un moment dat, sa deschizi sertarul in care ai incuiat poate, cu ani in urma, visele tale, dorintele tale, neimplinite pana azi pentru ca mereu a intervenit ceva mai important?

Simona Patruleasa: …Sau lucruri pe care le faceai si pe care ai renuntat sa le mai faci pentru ca au aparut alte lucruri mai importante…

Andreea Marin Banica: E bine sa te intorci la ele? Ai facut asta? Ai avut lucruri in minte ce nu s-au implinit sau pe care ti le-ai dorit, poate, din copilarie si ai renuntat la a te mai gandi la ele, iar acum pur si simplu ai spus: ”STOP! Trebuie sa fac ceva si pentru sufletul meu!”  ?

Simona Patruleasa: Da. Pentru ca aveam senzatia ca ajunsesem la o rutina si trebuia sa fac ceva. Mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva care sa-mi bucure sufletul, sa fie ceva ce nu am mai facut, un lucru pe care mi l-am dorit de mult si, nu stiu daca neaparat nu am indraznit, ci niciodata nu am gasit timpul, momentul sa il incep.  Si atunci am inceput cu pianul, pe care mi-l dorisem din copilarie dar , neavand posibilitatea sa am un pian, n-am cantat. Si am inceput lectiile de pian. Desi pentru unii a fost amuzant: la 35 de ani sa te apuci de un instrument!

Andreea Marin Banica: Te-ai apucat serios, cu profesor, mergeai la cursuri?

Simona Patruleasa: Da, mergeam la lectii. Aveam ceva cunostinte, stiam notele, deci mi-a fost mai usor. Pur si simplu mi-am indeplinit un vis. Nu sunt o mare pianista, in nici un caz, dar faptul ca pot sa cant anumite melodii… pentru mine a insemnat enorm! Deci m-a facut sa ma simt extraordinar! Sa ma rup de lume in primul rand, sa am cateva ore numai cu mine, eu cu mine, si pentru mine. Si cu pictura la fel. De pictat, am mai pictat in copilarie sub indrumarea unui vecin care este pictor si il asistam, ore intregi stateam si il priveam cum picta. Dar niciodata nu mi-am imaginat sau nu am indraznit sa visez sa imi cumpar propriul sevalet, sa incep sa imi iau pensule, tot ce tine de pictura, sa imi cumpar albume, sa citesc despre pictori celebri. Pana intr-o zi in care mi-am zis: “Voi face si asta, de ce nu?”

Andreea Marin Banica: Stii ca vor fi o gramada de persoane carcotase care vor asculta raspunsul tau acum si care vor spune: “Eh, ii da mana sa spuna asta. Isi permite. E prezentatoare la tv, cand era invatatoare poate nu ii era la fel de simplu sa spuna lucrurile astea.” Ce le raspunzi?

Simona Patruleasa: Da. Dar sa stii ca nu e asa. Femeile care ne urmaresc nu trebuie sa isi imagineze ca m-am dus la o scoala costisitoare. Este o scoala absolut normala, unde poate sa vina absolut oricine.

Andreea Marin Banica: Cine mai venea acolo?

Simona Patruleasa: Oameni absolut normali.

Andreea Marin Banica: De toate felurile.

Simona Patruleasa: Si de toate varstele. De la… 15 ani pana la…  am o colega de 50 de ani. Taxa este  una absolut normala pe un an intreg. Nu sunt lucruri exagerate, absolut deloc.

Andreea Marin Banica: Deci oameni care si-au dorit sa faca ceva pentru sufletul lor.

Simona Patruleasa:  Exact, sa faca ceva din pasiune si, repet, nu este ceva costisitor, nici vorba!  Sa nu se inteleaga gresit ca ma duc acolo unde este un lux nemaipomenit… Nu, este un loc extraordinar, nici nu zici ca esti in Bucuresti. Este un loc unde poti sa faci ceva, te poti bucura si poate sa iasa ceva din mainile tale. Ai o satisfactie extraordinara!

Andreea Marin Banica: Unde iti sunt radacinile? Pentru ca nu ai crescut in Bucuresti.

Simona Patruleasa: Nu, eu nu sunt bucuresteanca. Sunt din Ramnicu-Valcea. Din provincie.

Andreea Marin Banica: Daca ar fi sa descrii in cateva vorbe copilaria ta, sa ne dam seama de unde ai pornit, cum ai face-o?

Simona Patruleasa: Si asta ma emotioneaza, sa stii, pentru ca de cate ori ma gandesc la asta, ma gandesc la parintii mei care sunt acolo, cu care ma vad destul de des, dar faptul ca nu mai stau in casa mea…  De multe ori am zis: “ Casa mea este casa unde sunt parintii mei!”.  Abia dupa ce m-am casatorit cu Sabin am inceput sa consider drept casa mea apartamentul in care stau cu Sabin. Dar de multe ori cu nostalgie ma gandesc, si ii spun si lui Sabin - pentru ca acum mai des vin parintii la noi decat merg eu acasa, la ei - ca mi se face dor de casuta mea. Asa, micuta: un apartament cu 3 camere, un apartament intr-un cartier normal, la etajul 2… mi se face foarte dor de locul unde am copilarit, de camera mea…

Andreea Marin Banica: Dar de elevii tai?

Simona Patruleasa: Aaa... asta nu ma mai intreba… Elevii mei sunt deja studenti! Este incredibil… Cand i-am vazut dupa nici nu mai stiu cati ani… nu-mi venea sa cred ca ei aveau  vreo 7 ani si eu eram domnisoara invatatoare odinioara...

Andreea Marin Banica: Televiziunea a fost, asadar, o intamplare in viata ta.

Simona Patruleasa: Da, exact. Pur si simplu a venit asa, peste noapte, nici nu ma asteptam. Fac cu placere ceea ce fac si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o sansa sa fac un lucru frumos, un lucru de care sunt mandra, si pe propriile puteri.

Andreea Marin Banica: O sa inchei prin a te ruga sa imi spui ce anume te-a atras pe tine – esti o femeie careia ii place sa fie informata, deci intri destul de des pe internet, nu e prima data cand o faci – catre www.scoalamamelor.ro? Si o sa te rog sa fii foarte obiectiva, pentru ca si criticile ne ajuta. Primim critici de la mame si incercam mereu sa imbogatim continutul.

Simona Patruleasa: Ti-am spus ca, imediat ce am auzit ca exista asa ceva, am intrat din pura curiozitate, sa vad, concret, despre ce este vorba. Si, pe langa faptul ca sunt multe lucruri folositoare, pe mine m-a impresionat foarte mult zona in care sunt marturiile mamelor.

Andreea Marin Banica: Exista un buton care se numeste “Marturii ale mamelor”, la fiecare dintre cele 4 capitole mari, referitoare la sanatate, cariera, comunicare si drepturile mamelor explicate pe intelesul tuturor .  Cand intri, exista aceasta subsectiune foarte interesanta.

Simona Patruleasa: Exact, “Marturii ale mamelor”! M-au impresionat foarte mult si mi-am dat seama ca…

Andreea Marin Banica: Scuza-ma ca intrerup putin cu o completare, mamele trebuie sa stie ca pot apasa pe buton si isi pot scrie propria poveste, fara sa apara numele lor...

Simona Patruleasa:  Da, da, ceea ce mi s-a parut extraordinary, respectful pentru confidentialitatea identitatii lor. Exact cum vorbeam mai devreme: sunt persoane care se tem sa isi povesteasca  experientele, traumele, fie ca le este rusine, fie ca le este  frica, dar asa capata curaj si povestile lor devin un exemplu de urmat pentru alte mame.

Andreea Marin Banica: Asa este. Isi pot alege un nume in rubrica “username” atunci cand completeaza formularul de inscriere ma membre pe site. Toate celelalte informatii raman confidentiale. Exista doar aceasta rubrica -“username”- care nu este confidentiala si care inseamna un nume de utilizator pe care si-l aleg singure pentru ca toata lumea sa le recunoasca pe site sub acel nume.

Simona Patruleasa: Da. Si m-a impresionat foarte tare, pentru ca poti sa afli anumite experiente de viata care pot sa iti dea puterea sa mergi mai departe daca ai o problema si care pot sa iti dea o speranta ca poate nu numai tu ai o problema, mai sunt si alte cazuri.

Andreea Marin Banica: Nu esti singura! E motto-ul nostru.

Simona Patruleasa: Exact! Nu esti singura, asta este un lucru extraordinar! Pe de alta parte, mi-a placut ca exista un forum unde mamele pot sa discute intre ele, ceea ce e mare lucru pentru ca am vazut cum interactioneaza, cum isi povestesc: ”uite eu am patit asa… tu cum ai trecut peste asta.. .“.Si asta este un lucru extraordinar!

Andreea Marin Banica: E ca o sueta cu multe mame odata, tu daca pui intrebarea iti pot raspunde zece alte mame odata. Poti sa ceri un sfat si sa tii cont, sau nu - tu decizi- de parerile altora sau de noutatile din raspunsurile lor.

Simona Patruleasa: Da, informatii pe care poate tu nu le ai in momentul respectiv si poate ca alte mame le au.

Andreea Marin Banica: Sunt mame din peste 90 de tari ale lumii care au intrat pe acest site, nu doar din tara noastra, internetul nu are granite, iar diaspora e cu ochii pe noi. In numai 5 luni, peste 55.000 de mame s-au inscris ca membre, alte mii s-au intalnit cu mine si cu expertii nostri fata in fata in toate colturile tarii la evenimentele noastre, precum si la Chisinau. Mame dinafara tarii  au venit cu experiente din tarile in care locuiesc acum: “Uite, in coltul de lume unde locuiesc eu se intampla asta, exista descoperirea asta in medicina…”. Lucruri foarte interesante.

Simona Patruleasa: Un alt lucru extraordinar  este faptul ca exista oameni care sunt in masura sa te ajute, oameni specializati, care iti ofera ajutorul lor gratuit, asa cum ai spus si tu. Asta este  laudabil, este mare lucru. Sunt persoane care nu au posibilitatea sa plateasca o taxa care este destul de mare la un avocat, la medic, la un specialist in formare profesionala, in comunicare, la un psiholog, la un psihiatru. Si centrele fizice pe care le aveti sunt foarte utile: la Bucuresti, Ploiesti si Cluj, din cate am vazut.

Andreea Marin Banica: Deocamdata. Incercam sa ne gandim la viitor si sa extindem centrele. Exista si un telefon  - 116 111 – unde orice mamica, ce poate nu are posibilitatea de a ajunge la un centru, poate suna.

Simona Patruleasa: Da, exact asta vroiam sa spun: poate nu au calculator sau internet.

Andreea Marin Banica: Pot suna si pot cere un sfat la acest numar national. Ne-am gandit la o solutie extinsa, sa spun asa.

Simona Patruleasa: V-ati gandit bine!

Andreea Marin Banica: Simona iti multumesc foarte mult! Iti doresc o sarcina usoara pana la capat, mai ai foarte putin, 9 saptamani cum spuneai. I iti mai adresez doar o intrebare care imi trece prin minte acum: intre cezariana si nasterea naturala, este o alegere grea? Poate in cazul tau esti obligata sa faci cezariana, dar in general, vezi o problema intre a alege una sau alta?

Simona Patruleasa: Probabil ca o nastere naturala este … o nastere naturala, cu satisfactiile ei, cu bucuriile ei. Dar trebuie sa fim realisti, eu nu mai am 20 de ani, si la 20 de ani o nastere naturala este mult mai usoara. Atata timp cat medicul mi-a recomandat nasterea prin cezariana, m-am decis la aceasta varianta, si cred ca este cea mai buna pentru mine, si sigura. Si exista tot felul de metode, astfel incat, neavand anestezie totala, voi vedea bebelusul imediat!

Andreea Marin Banica: As vrea sa te rog sa te adresezi viitoarelor mame, sau femeilor care isi doresc sa devina mame, si poate ca trec prin experienta pe care si tu ai traversat-o, cu emotii, cu framantari, cu dorinta neimplinita pentru un timp. Scoala mamelor te va duce in casele lor si foarte aproape de ele.

Simona Patruleasa: Le doresc din tot sufletul sa devina mame daca nu au reusit pana acum, sa aiba incredere in Dumnezeu in primul rand si in ele. Sa fie optimiste, pentru ca eu sunt cel mai bun exemplu ca imposibilul poate sa devina posibil. Si sa aiba speranta, pentru ca speranta moare ultima, ca li se va indeplini visul. Asta este cel mai important!