Din toate timpurile limbajul a ocupat un loc foarte important in viata oamenilor. Dealtfel, limbajul este o activitate specific umana care il diferentiaza pe om de ceilalti semeni. Daca nu ar fi existat limbajul, nu ar fi existat nici experienta omului ca fiinta sociala, nici existenta societatii.

Din punct de vedere psihologic, limbajul reprezinta baza pe care se structureaza si se dezvolta intreaga organizare psihica a individului; desi aflat in stranse relatii cu toate procesele psihice ale omului, totusi gandirea reprezinta principalul continut al vorbirii.

Pe langa limbajul vorbit exista si un limbaj gestual, unul mimico-gesticular expresiv, limbajul intregului corp, al mainilor, al privirii si nu numai, toate acestea fiind instrumente de comunicare formate in contextul existentei sociale a omului si a relatiilor sociale interpersonale ale acestuia.

Limbajul la copii

Copilasii foarte mici, chiar cei nou-nascuti, recunosc vocile familiare, reactionand cand aud vocile parintilor si ale bunicilor. Insa cea mai importanta voce pentru ei este cea a mamei. Ceea ce conteaza foarte mult pentru micut este intonatia. Mai multi cercetatori, printre care si Jacques Mahler, au demonstrat ca daca mama foloseste un ton neutru, fara intonatie, micutul va reactiona ca si cu o necunoscuta. Dar daca mama va folosi in limbaj silabe pe care le va accentua, daca va avea o anumita intensitate si durata, un ritm, copilul o va recunoaste si va reactiona.

Progresul copiilor in ceea ce priveste insusirea limbajului in primele etape ale vietii este conditionat de receptionarea stimulilor lingvistici sonori. In primele etape de viata ale copilasului adultii trebuie sa foloseasca un limbaj special, in care sa se puna accent pe intonatie, accent, ritm.

In urma studiilor, cercetatorii au stabilit cum ar trebui sa fie limbajul adultilor fata de copii: foarte redundant si sa foloseasca un vocabular restrans, cu enunturi simple, acompaniate de gesturi si de mimica. Simplitatea este esentiala, este recomandat sa se evite silabele complexe, iar frazele sa fie foarte scurte. 

La cateva luni de la nastere, micutul trece de perioada pur receptiva. Acesta este momentul in care el incepe sa stabileasca un dialog bazat pe gesturi, mimica, suras cu lumea inconjuratoare. El se va folosi simultan de toate partile corpului si le va imita, asa cum va face si cu vocea mamei atunci cand va incepe sa vorbeasca.

Nu de putine ori am ramas surprinsi cand am auzit un copil spunand cuvinte dintre cele mai complexe sau pe care nu ar trebui sa le spuna acesta, si totusi le spune doar pentru ca le-a auzit la adulti. Copilul are capacitatea de a repeta cuvintele pe care le aude, dupa care le memoreaza. Este etapa numita ecolalia, foarte importanta in dezvoltarea limbajului. Gabrielle Konopczinski, cercetator in Besancon in cadrul Laboratorului lingvistic, atragea atentia asupra importantei acestei etape in insusirea limbajului de catre copil.

La varsta de un an - un an si jumatate, copilul va avea un repertoriu format din circa 50 de cuvinte. Comunicarea cu adultii se limiteaza la emiterea doar a cate unui singur cuvant,al carui sens se precizeaza cu ajutorul contextului comunicarii. In aceasta faza, cuvintele sunt foarte putin nuantate in raport cu limbajul adultului.

Pe de alta parte, adultii trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce vorbesc cand sunt in preajma copiilor, pentru ca acestia memoreaza foarte repede si uita extrem de greu. Ceea ce ar trebui sa stie parintii este faptul ca modul in care se dezvolta vocabularul, limbajul copilului influenteaza felul in care copilul va gandi. Indiferent daca copilul va incepe sa vorbeasca mai devreme sau mai tarziu, familia este responsabila de ceea ce il invata sa spuna. Pana la urma, ceea ce invata in copilarie va folosi si va face la maturitate.

Sursa: Anamaria Vasilateanu