Pe măsură ce migrează de la un continent la altul, limba engleză se transformă, dobândind sunete noi și nuanțe lingvistice unice pentru fiecare țară. Rămâneți alături de noi și lecturați acest articol, pentru a afla unde în lumea vorbitoare de limba engleză oamenii poartă tocă, cine sunt „skippies” și alte curiozități interesante.

Timp de secole, limba engleză s-a răspândit cu succes în întreaga lume, fapt datorat în mare parte expansiunii coloniale a Imperiului Britanic, formând noi dialecte. Cu toate acestea, chiar și în Marea Britanie există varietăți de engleză. De această dată, însă, vom aborda subiectul la nivel global - cum se schimbă limba de la o țară la alta.

America vs. Marea Britanie - o singură limbă, atât de multe diferențe

Se spune uneori că Anglia și America sunt două țări separate de o limbă comună.

Așadar… zi-mi cum numești adidașii, iar eu îți voi spune de unde ești. Cu alte cuvinte, poți afla de unde provine un vorbitor de engleză judecând după cuvintele pe care le folosește. Americanii spun „sneakers”, londonezii spun „trainers”. Există o mulțime de diferențe de vocabular ca acestea. În Marea Britanie, bebelușii poartă (scutece) „nappies”, iar în SUA poartă „diapers”. Bebelușii britanici sunt plimbați într-un (cărucior) „pram”, în timp ce bebelușii americani în „baby carriage”. Britanicii spun metroului „underground”, iar americanii „subway”. Uneori, chiar se creează confuzie. În SUA, pantalonii se numesc „slacks”, dar în Marea Britanie se numesc „trousers”.

Pronunția are, de asemenea, propriile sale particularități. De exemplu, în majoritatea tipurilor de engleză britanică, litera „r” de la sfârșitul cuvintelor, ce are înainte o vocală - ca în „mother”, „other” sau „never”, nu este pronunțată. În schimb, de obicei poate fi clar auzită în vorbirea americană.

Ortografia englezei americane tinde clar spre simplificare. De ce să scrii culoare „colour”, când „color” este suficient? Și uită de „portul” scris sub forma „harbour”; americanii preferă „harbor”. „Doughnut”, celebra gogoașă britanică, a devenit „donut”. De ce să fie utilizate atât de multe litere dacă oricum mesajul este clar?

Marele Nord Alb și surprizele sale 

Canada are propriile sale varietăți de cuvinte. Adidașii au aici un nume distinctiv: „runners”. Iar dacă americanii cunosc toaletele drept „restrooms”, ele sunt „washrooms” pentru canadieni.

Multe cuvinte din engleza canadiană sunt împrumutate din franceză, ceea ce nu este surprinzător având în vedere regiunile francofone din Canada. De exemplu, o „tocă” („toque”) este o pălărie cu pompon.

Franceza influențează și modul în care vorbesc canadienii. Ei adaugă uneori interjecția „eh?” la sfârşitul propoziţiilor („Thanks, eh?”).

În ceea ce privește pronunția, există și aici diverse nuanțe. De pildă, combinația de litere „au” (ca în „about” sau „out”) sună ca un „o” ușor alungit. 

Cine e Skippy?

Australienii se numesc pe sine „Aussies”, nu „Australians”, cum le spun britanicii. În loc de tradiționala urare de întâmpinare „You're welcome!”, ei spun „No worries!” – în sensul de „Nu vă faceți griji! Vă vom ajuta bucuroși!”. De asemenea, este interesant că acolo cangurii sunt adesea numiți „skippies”.

Erai curios care este cel mai remarcabil lucru la accentul australian? „Înghițirea” caracteristică a lui „r” și „g” la sfârșitul cuvintelor. „Forever young” sună precum „foreva youn”.

Chiar și nou-născuții au un accent: bebelușii din diferite țări țipă și plâng diferit. Acest lucru se datorează caracteristicilor anatomice ale aparatului articulator inerente diferitelor națiuni.

Hinglish și caracterul ei inedit

În India, există mult mai mulți oameni decât în Anglia care consideră engleza drept limba lor maternă. Într-o țară cu o populație de aproape 1,5 miliarde de locuitori, engleza este una dintre limbile folosite în contexte oficiale, alături de hindi. Engleza indiană este supranumită „Hinglish”, subliniind originalitatea și specificitatea acesteia.

Hinglish are propria sa pronunție, care poate fi dificil de înțeles. Indienii vorbesc adesea foarte repede, înghițind până la jumătate din sunete. Înțelegerea este îngreunată și de cantitatea mare de cuvinte din argou.

Dragostea indienilor pentru pentru finalul „–ing” este celebră, ei adăugându-l verbelor chiar și atunci când nu este necesar („Can you giving me some fruit?”).

Gramatica tinde să fie mai simplă, iar verbele nu își schimbă timpul - se folosește infinitivul. Literele „-ji” sunt adăugate la numele oamenilor în semn de respect: Chrisji, Markji.

Pentru a înțelege originalitatea accentului indian, doar vizionează câteva episoade ale sitcomului „The Big Bang Theory” în varianta originală și ascultă discursul simpaticului astrofizician Rajesh Koothrappali. Vei observa accentul distinctiv: „Ókay” în loc de „Okáy” etc.

De asemenea, elementele Higlish sunt ușor de auzit astăzi în centrul Londrei. Poți mulțumi pentru asta nu emigranților, ci popularității clasicilor Bollywood. De exemplu, „Innit?”, o abreviere pentru „Isn’t it?” („Nu-i așa?”), a intrat în lexicul britanic.

Chiar dacă nu există un consens cu privire la modul în care exclamația populară „Holy Cow!” a intrat în limba engleză, influența culturii indiene este clar vizibilă.

Concentrarea, un factor esențial pentru înțelegere

Singaporezii își numesc versiunea engleză „Singlish”, fiind saturată de caracteristici ale malaezei și altor dialecte.

O persoană din Singapore poate întreba „You makan already?”, adică „Ai mâncat deja?”. Tu ai putea să răspunzi: „It is so shiok!” („Este atât de delicios!”).

O altă trăsătură caracteristică a lui Singlish este adăugarea unui „lah” emoțional la sfârșitul fiecărei fraze: Okey-lah?!

În Filipine, engleza este vorbită la același nivel cu limba tagalog și aproape toți locuitorii insulelor o vorbesc bine. Se spune că accentul local se apropie foarte mult de o pronunție americană, cu o notă de spaniolă. În același timp, filipinezii vorbesc melodios, ca și cum cânta, astfel încât străinii să le înțeleagă discursul din mers.

Diversitate și unitate pentru o diferență în educație

La Novakid, limba engleză nu cunoaște granițe: elevi situați la un capăt al globului, profesori aflați în partea opusă, uniți însă de dorința unui act educativ de calitate.

Sunteți curioși ce dialect se folosește în cadrul lecțiilor noastre? Toate cadrele noastre didactice trec printr-un proces de selecție în multiple etape. Una dintre cerințele profesionale este predarea limbii engleze standard - Received Pronunciation (RP). Acest lucru este esențial în predarea limbilor străine copiilor, deoarece micuții învață să pronunțe sunete noi imitând profesorul.

„Profesorii Novakid sunt foarte bine antrenați și sunt, în același timp, și pricepuți în ceea ce privește psihologia copilului, îl simt, îi iau în calcul reacțiile, vin în întâmpinarea nevoilor lui speciale. Iar cei doi din start se poziționează altfel decât în școala clasică: ei sunt parteneri de joacă, nu unul dictează și celălalt e obligat să facă”, spune Andreea Marin, Brand Ambassador Novakid.

Este important de știut că părinții de pretutindeni pot sprijini conceptul inovator Novakid prin aderarea la Clubul Global al Părinților Activi. Abonamente cu o durată de 3 luni sau abonamentele pe termen scurt, însă reluate timp de trei luni consecutive, reprezintă criteriul de eligibilitate al acestui proiect.