Scoala mamelor

Acest website este cofinantat din Fondul Social European
prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Investeste in oameni!

Violenta in familie

Trebuie sa stii

 

Respectarea drepturilor omului ar trebui sa fie unul dintre pionii ce stau la baza educatiei  pe care o oferim copiilor nostri. Daca am intelege si am constientiza ca actele de violenta fizica sau mintala nu sunt altceva decat incalcari ale dreptului omului, probabil atunci numarul victimelor abuzurilor ar fi mult mai mic. Este foarte important sa invatam inca de mici care ne sunt drepturile si, mai ales, cum ni le putem apara. Din sanul familiei porneste totul: educatia, cei sapte ani de acasa... Si tot din familie porneste si violenta. 

De cele mai multe ori ne intrebam ce inseamna violenta domestica. 

Violenta domestica reprezinta o amenintare sau o provocare a unei rani fizice sau psihice in cadrul unei relatii dintre parteneri sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu, ne explica cele mai multe manuale de specialitate. Cu alte cuvinte, violenta domestica sau violenta in familie, cum o numesc cei mai multi, este ca un meci “jucat” intr-un ring numit familie. 

Violenta domestica poate imbraca mai multe forme: poate fi un atac fizic sau sexual, insotit de intimidari sau abuzuri verbale, poate reprezenta izolarea victimei de familie sau de prieteni. Dar nu ne putem opri aici. Violenta domestica este si distrugerea sau furtul bunurilor personale, controlul asupra banilor, al alimentelor, al surselor de ingrijire si protectie si al oricarui lucru ce apartine victimei. Si tot in literatura de specialitate violenta in familie se numeste orice act daunator, de ordin fizic sau emotional care are loc intre membrii familiei. 

Abuzurile pot imbraca diferite forme, insa cele mai des intalnite cazuri de abuzuri sunt cele verbale. Cum se stie, de altfel, cele mai multe victime sunt din randul femeilor. Dar nici barbatii nu sunt iertati, de multe ori intalnindu-se forme de abuz si asupra lor.

Din nefericire, violenta in familie a devenit un fenomen in continua crestere. Intr-o mare masura, responsabile pentru acest fenomen sunt victimele, deoarece nu raporteaza abuzurile si nu cer ajutor si consiliere de specialitate. Iar cei abuzati nu pot fi ajutati daca nu cer ajutor. Din diverse motive, acestia aleg sa isi rezolve singuri problemele, aleg sa nu vorbeasca despre suferintele provocate de partenerul violent in speranta ca lucrurile se vor indrepta. In cele mai multe cazuri victimele cad in capcana, considerand ca vor fi privite cu alti ochi de prieteni, vecini, colegi daca vor vorbi despre suferintele din familie. Totusi, este mai important sa opresti suferinta si sa oferi copiilor un climat linistit, in care sa se dezvolte si sa creasca frumos. Un copil are nevoie pentru dezvoltarea normala de siguranta, de liniste, de o viata ordonata, de dragoste si, nu in ultimul rand, de atentie. 

Ori, daca unul dintre parinti este o victima a violentei domestice, cel care are cel mai mult de suferit este copilul. O mama abuzata nu va mai fi capabila sa ii ofere copilului conditii corespunzatoare dezvoltarii normale si nici nu va putea sa il protejeze de pericolele fizice si psihice la care este expus. Mama, coplesita de probleme, nu va mai fi capabila sa raspunda tuturor asteptarilor pe care viata de familie le impune. Copiii, crescuti intr-un mediu necorespunzator, vor avea probleme de comportament pe termen mediu si lung. Dintre cele mai frecvente problem, amintim deficientele fizice, bolile inexplicabile care apar, accidentele frecvente atat in casa, cat si in exteriorul caminului. 

Pentru a nu ajunge la situatii extreme, pentru a ameliora situatia tensionata din cadrul familiei dar mai ales, pentru binele copiilor vostri, cereti ajutor. Mame! Trebuie sa stiti ca nimeni nu va indrazni sa va judece daca cereti consiliere si sprijin pentru rezolvarea problemelor de acasa. Insa, daca lasati la voia intamplarii soarta copiilor vostri, cea care nu va va da pace va fi constiinta si, in plus, nimic nu este mai greu de suportat decat sentimentul de vinovatie.

 

SURSA: Ana Maria Vasilateanu, Asociatia Telefonul Copilului, partener in proiectul “Scoala Mamelor”

Comentarii

24.10.2011 inimioara74

Si eu am fost victima unui asemenea animal. Am 6 certificate medico-legale,in urma violentelor fostului. Mi-a fost frica si rusine sa spun familiei mele despre necazurile mele in familie. Dupa 12 ani de casnicie,am luat hotararea de a divorta. Am trei copii,care mi-au fost incredintati mie.Credeam ca ,dupa divort se va schimba in bine,dar m-am inselat.E interesat doar de persoana lui.Le plateste fetelor pensia alimentara stabilita prin lege,de doar 250 lei pentru toate trei,si atat. Important e ca am avut curajul,desi primisem amenintari cu moartea,daca il voi parasi,sa pun capat acestei false casnicii.Am intarziat,din cauza fricii,poate,a rusinii fata de familia mea,habar nu am,cu aceasta hotarare.care mi-a schimbat viata.Desi,ma descurc foarte greu,sunt foarte linistita sufleteste ca am facut ce trebuia pentru mine si pentru copiii mei,sa scap de un inadaptat la viata civilizata. VA DORESC CURAJ,nu lasati sa treaca timpul si sa tolerati violenta in familiile voastre.La centrul ARTEMIS,unde am fost ajutata,mi s-a spus ca sunt foarte multe femei si copii abuzati psihic si fizic,carora le este frica sa ceara ajutor.Stiu foarte bine cum este,dar mai stiu ca nu suntem nascuti sa fim umiliti de nimeni,pe lumea asta!

14.07.2011 Petruta

Buna ziua !

Dupa 11 ani de casatorie din care ultimii trei au fost dezastrosi am inaintat actiunea de divort . La prima infatisare a venit si el cu o cerere . Dupa nenumarate infatisari judecatoarea ne-a respins ambele cereri . Am facut apel si acum la un an jumatate de la prima cerere am aflat ca mi-a fost respins . Ma poate ajuta cineva sa inteleg , de ce ?

28.04.2011 aura71

Buna seara! Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, am stat aproape 12 ani cu un sot violent. De ce? Pt. ca ma ameninta ca-mi ia copilul, pt. ca nu aveam unde sa ma duc si vechea poveste ce va spune lumea. Mi-am facut curaj si am plecat si nu mi-a luat copilul, chiar nici nu-l cauta, mai greu dar ma descurc chiar daca stau cu chirie si cu lumea asta e! Daca as putea da timpul inapoi, n-as mai sta nici o clipa, nu merita nimic pe lumea asta, linistea mea si a copilului e cea mai importanta. Au trecut cel mai frumosi ani si nimeni nu-i mai aduce inapoi si de fiecare data cu lacrimi pe obraz. Si sa nu credeti ca stati pt. copil asta este un pretext nici el nu este fericit intr-o fam. cu probleme. Eu si fiul meu ne-am gasit linistea!

29.03.2011 rodica81

Nu vreau sa acuz pe nimeni de situatiile respective, dar din punctul meu de vedere , vina este a nostra, deoarece acceptam acest lucru.

Trebuie sa recunosc ca am un sot extraordinar si nu ma confrunt cu probleme de gen de acest tip. Nu stiu ce as face in realitate dar cel putin l-am avertizat de foarte multe ori pe sotul meu, in cazul in care ma va agresa verbal sau fizic macar o data eu plec. Noi suntem de vina ca ne lasam calcate in picioare pana la urma ce fac ei putem face si noi, iar in cazul in care am decide sa punem capat sunt atatea organizatii car sustin femeile maltratate.

Si inca ceva chiar merita copiii sa traiasca in teroare, tipete si urlete?! Nu cred

15.03.2011 Dulcika FoOk

Buna ziua, am 21 de ani si o fetita de 2 ani si 2 luni sotul meu are 19 ani si nu prea comunicam am ajuns sa ma inchid in mine sa nu mai vb cu nimeni si cateodata sa ma comport gresit fata de copil va rog ajutati-ma nu stiu ce sa ma fac

12.03.2011 ritulea

Buna ziua, ma aflu intr-o situatie critica, sunt casatorita de 5 ani, am un baiat de 5 ani, sotul meu ma agreseaza moral si fizic in prezenta copilului, pe 10 martie cind minunea noastra facea 5 ani, in momentul in care mi-am intrebat sotul daca iesim undeva m-am trezit cu un pumn in frunte, a inceput sa-mi curga singele, copilul sa tipe, am luat repede un prosop de bucatarie cu care imi opream singele si copilul si am iesit din casa, peste citeva ore m-am intors acasa fiindca nu aveam unde sa ma duc, copilul i-a spus sa nu ma mai bata ca-mi curge singele si a inceput sa tipe ca se sinucide, ca intorc copilul impotriva lui, s-a repezit la geamul de la bucatarie si striga ca se sinucide, copilul l-a intrebat de ce a facut asa. Sfatuiti-ma ce sa fac, nu mai pot, sunt cu moralul la pamint. Vreau sa divortez si ma ameninta ca va cistiga el copilul, avind bani si relatii, eu nu sunt angajata fiindca nu mi-a permis el sa muncesc, de meserie sunt inginer-tehnolog in domeniul alimentatiei publice.

Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.

Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici