Scoala mamelor

Acest website este cofinantat din Fondul Social European
prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Investeste in oameni!

De ce exista violenta in cuplu

Trebuie sa stii
Fiecare cultura are propriile valori si principii referitoare la felul in care se manifesta relatiile dintre sexe sau sunt definite conceptele de masculinitate si feminitate. Modul in care ne raportam la sexualitate este legitimat si perpetuat de cultura. Astfel, este explicata, in modul cel mai logic si simplu, violenta impotriva femeilor. In acest context, putem vorbi de o violenta culturala exercitata impotriva femeii care incita si legitimeaza abuzul iar efectul consta in devalorizarea femeilor. Ideea inferioritatii femeii este intalnita in majoritatea societatilor care au creat mitologii complexe, in religie, filosofie, stiinta. 
Luand in considerare influenta majora exercitata de religie in orice societate, trebuie sa recunoastem faptul ca aceasta a contribuit decisiv la institutionalizarea sexismului si la proliferarea lui in societate. In cultura europeana, traditia iudaica preluata de crestinism, considera femeia parte componenta a barbatului, dependenta totalmente de acesta si principala sursa malefica pe pamant doarece este vinovata de comiterea pacatului original. Prima femeie, Eva, este prezentata in Biblie ca fiind frumoasa, seducatoare si vicleana iar aceste caracteristici reprezinta portretul general al femeii care, a mostenit de la predecesoarea sa pacatul si dualitatea devenind in acest mod nedemna de incredere. Iata doar cateva exemple extrase din celebre scrieri religioase: “femeii  nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai sus de barbat, ci sa stea in tacere. Caci intai a fost intocmit Adam si apoi Eva. Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a făcut vinovata de incalcarea poruncii” (Timotei 2:12-13). “Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia, a carei inima este o cursa si un lant, si ale carei maini sunt ca niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea” (Ecleziastul 7:26). “Dorintele se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine” (Geneza 3:16). “Hristos este capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii [...] si nu barbatul a fost facut pentru femeie ci femeia pentru barbat” (1 Corinteni, 11: 3-9). In contextul interiorizarii acestor credinte, atat de catre barbati cat si de catre femei, este explicata autovictimizarea femeilor care sunt supuse abuzurilor psihologice, fizice si sexuale exercitate de catre partener: “m-a batut pentru ca merit”; “este crucea mea si trebuie sa o duc, nu am ce face”; “pe el l-am ales, cu el trebuie sa merg” – sunt cateva sintagme intalnite in declaratiile victimelor violentei domestice.
In societatea romaneasca, violenta impotriva femeii desi este incriminata, din punct de vedere legal, ea este tolerata si incurajata, fiind puternic inradacinata in mentalul colectiv. In cultura populara intalnim proverbe care prezinta imaginea femeii in societate si contribuie, in acelasi timp, la perpetuarea unor stereotipuri. Iata numai cateva exemple dintre multitudinea de proverbe ale romanilor prin care barbatii sunt incurajati sa-si abuzeze sotiile: “femeia trebuie batuta ca stie ea de ce, chiar daca tu nu stii”; “muierea d-aia-i muiere, sa sufere”; “moara trebuie batuta de trei ori pe zi, iar femeia de sase”; “femeia trebuie batuta, chiar daca nu a facut nimic pentru ca oricum o sa faca”.
Pe langa aceste indemnuri directe de a aplica o „corectie” necesara, chiar preventiva, intelepciunea populara romaneasca prezinta in forme, mai putin agresive, necesitatea de a controla si stapani femeia care nu poate face nimic fara ajutorul si aprobarea barbatului: “unde calca femeia, locul se spurca”; “iepurele si femeia sunt ai tai cat timp ii tii bine”; “sa pazesti o fata este ca si cum ai pazi o turma de iepuri”; “vai de casa unde barbatul e muiere”. Si in cultura romaneasca este prezenta tema tacerii femeilor care trebuie vazute si nu auzite deoarece, importanta cuvintelor rostite de o femeie este nula si nu trebuie luata in calcul: “femeia este ca o moara stricata/neferecata”; “tacerea este cea mai frumoasa podoaba a femeii”; “intre un ‚da’ si un ‚nu’ al femeii nu incape niciun varf de ac”. Interesant de remarcat este faptul ca aceste idei sunt sustinute, uneori subtil, alteori agresiv, in lucrarile unor prestigioase personalitati ale culturii romanesti sau in discursurile unor formatori de opinie, intarind astfel prejudecatile cu privire la imaginea femeilor. Toate aceste credinte au influentat decisiv modul in care barbatii se comporta in relatia de cuplu, precum si rolul pe care il are legislatia in raport cu locul femeii in familie si societate. 
Traim insa intr-o societate in care se promoveaza egalitatea de gen iar rolul femeii este recunoscut ca fiind decisiv. Si atunci de ce inca multe dintre femei sufera in tacere? O parte dintre raspunsuri le regasim in randurile anterioare. Un alt raspuns il poate reprezenta faptul ca multe dintre acestea au uitat sa fie cu adevarat femei din cauza grijilor cotidiene. Au uitat sau poate chiar nu stiu ca fiecare dintre noi avem un scop si un rol foarte important si mai ales ne-am nascut pentru a invata una sau mai multe lectii necesare dezvoltarii noastre interioare. Nimeni, indiferent cat de instruit este sau cata experienta de viata are nu poate oferi celor din jur atentie, dragoste sau pur si simplu un zambet daca nu reuseste sa isi formeze o imagine de sine obiectiva in care atat aspectele pozitive, cat si cele negative sa fie intelese si acceptate in contextul circumstantelor care le-au generat. Suntem oameni si nu sfinti. Se intampla sa gresim, se intampla sa judecam in functie doar de propria experienta sau opinie fara sa ne gandim ca aceste aspecte pot sa nu fie impartasite si de cel/cei de langa noi. Sa nu uitam ca toate dificultatile cu care ne confruntam pot fi depasite si mai ales acceptate mult mai usor impreuna cu cei carora le solicitam ajutorul. Nu este o solutie tacerea. Nu este o solutie “protectia” onoarei/reputatiei familiei. Discutia cu un specialist te poate in primul rand ajuta sa intelegi De ce ti se intampla tie?! Te poate ajuta sa iti recapeti respectul fata de tine si sa dobandesti incredere in propriile decizii. In aceste conditii vei putea sa hotarasti TU ce este de facut. Specialistul care te insoteste in acest demers are doar rolul sa te ajute sa pui piesele de puzzle in acea ordine care iti este necesara pentru a construi si intelege imaginea de ansamblu a problemei cu care te confrunti. Nu uita ca inainte de a fi femei si barbati suntem oameni. Diferenta de gen nu ne face sa simtim altfel, ci doar sa gandim altfel iar acest din urma aspect se datoreaza modului in care suntem crescuti, educati iar in anumite medii chiar indoctrinati! Ca parinte (indiferent ca esti femeie sau barbat) iti revine datoria sa iti educi si sa iti cresti copiii in spiritul respectului fata de sine si de ceilalti. 
Lect.univ.dr. Valentina Rujoiu
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Departamentul de Asistenta Sociala
Universitatea din Bucuresti

Comentarii

29.10.2011 ElenaRamona

Aveti foarte mare dreptate si eu trec exact prin asa ceva de 8 ani de zile si inca mai ma gandesc sa mai rabd ca am un copil si nu as vrea sa fie ca mine fara parintii langa ea. Eu cred ca degeaba citim noi pentru ca noi femeile sunte foarte putin mai inteligente ca barbati normal acest lucru ar trebui sa-l citeasca ei nu noi ca ei ne maltrateaza pe noi si noi doar tipam la ei sa ne aparam intr-un fel .

25.10.2011 marias

Femeile sunt puternice...indura, stau si se chinuie, rabda...nu sunt curajoase sa taie raul de la radacina, le este teama de consecintele pe care, cred ele, nu si le pot asuma.

Rabdand injosirile partenerului de cuplu sau mai rau violenta ele spera ca poate va fi mai bine insa, dorinta este una iar realitatea alta.

Este trist sa vezi cum ti se naruie toate lucrurile in care ai crezut, dar si mai trist este sa te uiti in oglinda si sa nu te mai recunosti

Lupta pentru tine!

22.10.2011 ionilia

Mare dreptate aveti! Cum explicati totusi ca sunt o femeie care a indurat 29 de ani o viata langa cel pe care l-a crezut ca este "bun" pana cand a dat cu mine de pamant si a ridicat si piciorul sa dea in mine, m-a sficuit totusi la picioare cu pantoful lui! Unde era creierul meu! Gandurile mele au fost indreptate doar spre primul copil cu mari probleme de sanatate pe care il avem si spre cel de-al doilea care multumesc lui D-zeu ca este sanatos, dar care a fost martor la multe certuri,spre nevoile cotidiene, sau spre ce cu adevarat???Eu nu-mi pot explica singura! Dar am avut marele curaj cand am rememorat faza asta - eu fiind trantita jos, iar el da cu piciorul in mine. Aici s-a aprins beculetul- ca el ma va lovi si mai rau.Frica, asta a fost momentul, dar au trecut 29 de ani din viata asta care nu se mai intorc!Cum se numeste acest barbat? Ca meserie este cadru didactic! Ce educatie face el generatiilor pe care le educa de atatia ani?Unde ne plasam?

Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.

Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici