Dramele femeilor care au scăpat de violența din familie. O victimă: „M-a bătut de mi-a făcut capul valuri”

După bătăi crunte, restricţii şi tensiuni, sute de femei din Capitală au reuşit să evadeze din căsnicii violente. Victimele susţin că, de cele mai multe ori, se ajută singure. Câteodată sar şi vecinii.
Cristina, o tânără de 35 de ani, din Bucureşti, a trăit peste zece ani fără perdele şi fără covoare în casă, pentru că fostul ei soţ nu voia să dea bani pe ele. Nici scaune n-aveau, ca să n-aibă unde să stea musafirii închipuiţi, închipuiţi pentru că, oricum, nimeni n-avea voie să intre la ei în casă. Până să se nască băieţelul lor, aveau două farfurii întinse, două adânci, două tacâmuri, iar ea gătea într-o singură tigaie, pentru că, în viziunea bărbatului, toate acestea erau mai mult decât suficiente. Odată cu naşterea băiatului, soţul s-a îndurat să mai cumpere câte un rând din fiecare. Până la abuzul fizic, Cristina a suportat ani întregi de restricţii materiale, deşi soţul ei câştiga mult peste medie. Amândoi au studii superioare, iar pe Cristina n-a lăsat- o niciodată să muncească. Aşa credea el – că viaţa restrictivă, primitivă din punct de vedere material – cu pâine şi apă pe masă la prânz - este cea mai sănătoasă.
Presiunea asupra psihicului femeii a fost însă capitală. Când l-a anunţat că cere în instanţă separarea, au început bătăile. Totul s-a încheiat când, într-o seară, a strâns-o atât de tare de gât, că ea deja închisese ochii, gândindu-se că n-o să-i mai deschidă vreodată. Au trecut câteva luni de când divorţul celor doi a fost pronunţat. Procesul de partaj e însă pe rol. În tot acest timp, Cristina a mers la consiliere psihologică, la terapii de grup, chiar a stat într-un adăpost pentru femeile abuzate.

Noua lege împotriva violenţei domestice ar ajuta-o: agresorul putea fi evacuat din casă, pentru ca mama să rămână locuiască în siguranţă, cu copilul. Trei centre – două fundaţii şi Patriarhia Telefoanele centrelor care oferă asistenţă femeilor abuzate în familie zbârnâie încontinuu. Cererile sunt atât de multe, că se fac liste de aşteptare pentru adăposturi. E cât se poate de cinic să-i spui unei femei că, dacă se-ntâmplă să fie bătută în afara orelor de program ale centrelor (9.00-17.00), trebuie să găsească soluţia de avarie – să meargă la un cunoscut, la o rudă, pentru că fundaţiile nu te pot primi în toiul nopţii. Sau să sune la 112.

Pe lângă centrul pus la dispoziţie de Patriarhia Română, prin asociaţia Diaconia ... ( Pentru a vedea articolul in intregime acceseaza link-ul: http://m.evz.ro/news/973477?utm_source=export&utm_medium=rss&utm_campaign=libertatea )

 
Sursa: m.evz.ro, Ionela Săvescu