Există noi apariţii în programele de depistare a cancerului cervical 

„Cancerul cervical” în 8 întrebări 

Cancerul cervical este al doilea cel mai comun cancer la femeile din lumea întreagă. În ţara noastră, ocupă locul 9 printre cancerele tipic feminine, şi în fiecare an, aproximativ 1500 femei sunt diagnosticate cu cancer cervical (cancerul colului uterin). Profesorul asociat Korhan Kahraman, Specialist în ginecologie şi obstetrică la Spitalul Acibadem Atakent ne spune toate detaliile, de la căi de transmitere la simptome, de la diagnostic şi management la modificări ale metodelor de screening, tot ceea ce trebuie să se ştie despre cancerul cervical. 

1. Care sunt cauzele cancerului cervical şi care sunt femeile expuse cel mai mult la risc? Infecţia cervicală cauzată de HPV (Virusul Papilloma Uman) este cauza cea mai semnificativă a cancerului cervical. Deoarece HPV este un virus cu transmitere sexuală, este direct asociat stilului de viaţă sexuală. Riscul de infecţie cu HPV şi de afecţiuni conexe este mai crescut în cazul indivizilor care au avut contacte sexuale la o vârstă mai fragedă (înainte de 21 ani), care au parteneri multipli sau contact sexual cu bărbaţi cu şanse mari de a fi purtători (parteneri multipli). Câţiva din ceilalţi factori de risc raportaţi pentru cancerul cervical sunt naşterile multiple (mai mult de 3), fumatul, alte infecţii ale colului, o deficienţă a sistemului imunitar împotriva microorganismelor, un statut socio-economic slab, folosirea contraceptivelor orale de la o vârstă fragedă pentru o perioadă de timp îndelungată. 

2. Cum funcţionează mecanismul prin care HPV cauzează cancerul cervical?

Nu toate tipurile de HPV ce cauzează infecţii cervicale induc cancerul. Aproximativ 15 tipuri de HPV sunt cunoscute ca fiind asociate cancerului. În special HPV 16 şi 18 sunt tipurile care cel mai adesea evoluează în cancer. Orice tip de contact cu pielea şi fluidele corporale ce adăpostesc HPV poate rezulta în declanşarea infecţiei. Este răspândit la 2/3 din acei implicaţi în contacte sexuale cu individul infectat. Cu toate acestea, nu toate tipurile de infecţie cu HPV trebuie să cauzeze o nelinişte extremă. Asta deoarece infecţia se rezolvă de la sine la 70 la sută din indivizi în decursul unui an după infectare, iar la 90 la sută în doi ani. Cu alte cuvinte, dacă sistemul imunitar al individului funcţionează normal, corpul poate distruge virusul. Doar 10 la sută din femeile care au o infecţie cu HPV dezvoltă o infecţie cronică. HPV cu risc ridicat, adică cel ce are un efect carcinogen îşi transmite propria structură genetică către celulele pe care le invadează, rezultând ulterior în declanşarea unei serii de interacţiuni. Perioada dintre transmiterea HPV şi declanşarea cancerului se poate extinde la 10-15 ani, şi se va manifesta ca o serie de leziuni „precursoare ale cancerului”. Obiectivul principal al programelor de depistare a cancerului cervical este acela de a detecta aceste leziuni precursoare ale cancerului şi de a preveni dezvoltarea cancerului. 

3. Este posibil să ne protejăm de cancerul cervical?

Cea mai importantă metodă în protecție este testul de screening ce se bazează pe examinarea celulelor din eșantioanele de frotiu obținute cu ajutorul unei unelte de mici dimensiuni de pe colul uterin (testul Babeș-Papanicolau). Este știut că în țările unde testul este aplicat, există o reducere cu 70 la sută în ocurența cancerului cervical și a deceselor asociate. În ciuda acestui fapt, acest cancer continuă să amenințe sănătatea femeilor în special în țări foarte slab dezvoltate și în unele din țările în curs de dezvoltare. O altă metodă de protecție sunt vaccinurile HPV aplicate și în țara noastră. 

4. Care este ultima actualitate în vaccinurile dezvoltate împotriva cancerului cervical? 

Există două tipuri diferite de vaccinuri ce ne protejează de HPV. Primul este vaccinul cvadrivalent dezvoltat împotriva tipurilor de HPV 6, HPV 11, HPV 16 și HPV 18. Vaccinul cvadrivalent este folosit împotriva HPV 16 și HPV 18 ce sunt considerate responsabile pentru 70% din cancerele cervicale, precum și HPV și HPV 11 care sunt responsabile pentru negii genitali și nu sunt asociate cancerului. Celălalt vaccin este vaccinul bivalent folosit pentru HPV16 și HPV 18. Studiile efectuate au indicat că ambele vaccinuri au avut 90% succes în prevenirea leziunilor precursoare ale cancerului sau împotriva cancerului în sine ce este asociat tipurilor de virus incluse în vaccin. Acest procent ajunge la maxim în cazul femeilor inactive din punct de vedere sexual, în alte cuvinte, a celor ce nu au contractat niciodată HPV. Pentru a obține efectul cel mai bun, este util ca vaccinul să fie administrat în copilărie. Vârsta sugerată pentru copilărie este 11-12 ani. Se poate administra și la 9-10 ani dacă se dorește. Femeile ce nu au fost vaccinate în copilărie trebuie vaccinate până la 26 ani. Cu toate că opiniile diferă, această limită de vârstă poate crește până la 45 ani dacă este neglijată. 

5. Când trebuie femeile să suspicioneze cancerul cervical? 

Majoritatea cancerelor cervicale nu dau naștere niciunui simptom în fazele incipiente, iar atunci când o fac, cea mai frecventă acuză sunt sângerările vaginale. Această sângerare poate lua forma petelor ce apar înafara perioadelor de menstruație la femei, sau mai tipic, pete de sânge observate în timpul sau imediat după contactul sexual. Trebuie de asemenea să reamintim că deși apariția sângerării la femei după menopauză este mai adesea asociată cancerelor ce survin din dublura internă a uterului, și cancerul cervical poate fi cauza acestora. Când cancerul invadează structurile învecinate în fazele avansate, pacientele pot simți dificultăți la trecerea urinei sau a scaunului, dureri în picior, sau retenția de fluide în picioare. 

6. Cum sunt tratate cancerele cervicale? 

Există două metode principale de tratament. Prima este tratamentul chirurgical. Deși poate prezenta unele variații, metoda chirurgicală standard în etapele timpurii include îndepărtarea uterului împreună cu țesutul învecinat posibil afectat prin extinderea cancerului și a nodulilor limfatici. După operație, tratamentul cu raze (radioterapia), fie de sine stătător sau combinat cu chimioterapie poate fi necesar la unele din paciente. Cealaltă metodă de tratament a pacientei este radioterapia concomitentă cu chimioterapia, și fără operație. Opțiunea de tratament acolo unde radioterapia este dată ca metoda predominantă se aplică pacientelor cu boală avansată care nu pot fi supuse operației. 

7. Este posibil ca mamele tratate pentru cancer cervical să nască? 

O diferență semnificativă între cancerul cervical și celălalte cancere ginecologice este apariția acestui cancer mai adesea la femeile de vârstă reproductivă. Așadar, selectarea tratamentului poartă o semnificație specială pentru pacientele din această grupă de vârstă care doresc de asemenea să aibă copii. La pacientele din această grupă de vârstă, este posibilă doar îndepărtarea colului și a nodulilor limfatici și păstrarea corpului principal al uterului, făcând astfel posibilă nașterea copiilor. Totuși, pentru a efectua o astfel de operație , este nevoie de o evaluare meticuloasă anterior operației pentru a stabili dacă pacienta îndeplinește criteriile. Datorită operațiilor adecvate în această grupă de vârstă, multe femei pot fi și vindecate de boală, și pot avea și copii. 

8. Care metodă trebuie aleasă pentru tratamentului cancerelor cervicale? 

Azi, aproape toate procedurile ginecologice în abdomen pot fi executate laparoscopic. Un avantaj semnificativ al laparoscopiei față de chirurgia deschisă este acela că salvează pacientele de la incizii mari pe abdomen, făcând posibilă operația cu ajutorul unor orificii mici de dimensiuni milimetrice (5-12 mm) prin care o cameră este introdusă în abdomen alături de unelte chirurgicale foarte mici. De asemenea și pentru că toate organele și structurile pot fi văzute mai în detaliu comparativ cu operația deschisă, operația poate fi executată cu meticulozitatea dorită. Pacientele operate laparoscopic suferă mai puțină durere, au o ședere mai scurtă în spital, și se întorc mai devreme la viața normală. În plus, tehnologia robotică ce a început să fie recent folosită permite chirurgilor să opereze dintr-o perspectivă tridimensională și să își folosească mâinile aproape la comfortul chirurgiei deschise. Chirurgia robotizată permite unele aspecte complicate ale chirurgiei precum tratarea mai ușoară a cancerului cervical și cu o meticulozitate mai mare. 

Testul HPV este recomandat în plus pe lângă testul Papanicolau 

Toate femeile trebuie să adere la programele de depistare a cancerului cervical după vârsta de 21 ani. Cu toate că în zilele noastre există diverse programe de screening, fundații îndrumătoare precum Colegiul American de Obstetricieni și Ginecologi și Societatea Americană de Cancer au publicat recent rapoarte ce includeau recomandările lor actuale. Conform acestor ghiduri: „Femeile cu vârsta între 21 și 29 ani trebuie controlate cu un test Papanicolau la fiecare 3 ani, femeile cu vârsta de 30 ani sau mai mult trebuie urmărite la fiecare 5 ani cu testul dublu ce include testul Papanicolau și testul HPV.” Pe de altă parte, se știe că atunci când testul HPV nu poate fi efectuat, urmărirea cu ajutorul testului Papanicolau la fiecare 3 ani este de asemenea o abordare acceptabilă. Aceste intervale de depistare raportate mai sus pot diferi când există un rezultat patologic (frotiu anormal). Depistarea este recomandată până la vârsta de 65-70 ani. Nu există încă o schimbare oficială în programul de depistare a cancerului cervical în țara noastră, screeningul anual cu frotiul continuă. Noi spunem tuturor femeilor să nu neglijeze examenele ginecologice anuale și să facă regulat teste Papanicolau. 

Pentru mai multe detalii despre accesarea serviciilor medicale ale grupului Acibadem vă rugăm să contactați biroul local din România la adresa de email [email protected] sau telefon 021 313 99 38.