Se pot schimba procesele mentale cum ar fi:

Memoria: Poate vei uita mai des de ce te-ai dus dintr-o camera in alta sau de ce ai deschis usa frigiderului sau ce ti-a spus sotul cand ati vorbit dimineata la telefon. Si te vei intreba mai des “Unde am pus biberonul? Il aveam in mana mai inainte, ce-am facut cu el?”

Atentia: Vei fi foarte atenta la tot ce are legatura cu copilul, pana in cele mai mici detalii, si mult mai putin la toate celelalte aspecte ale vietii care inainte iti ocupau timpul.

Perceptia: Ai cautat suzeta in toata casa si nu  ai vazut-o acolo unde ai gasit-o, desi te-ai uitat de trei ori in acea zona? Campul perceptiv va fi ingustat.
Imaginatia: Vei avea o imaginatie foarte bogata orientata spre ce ar putea sa mearga rau daca …  sau spre interpretarea oricarui detaliu nou care apare ori la orice semn al copilului. Si nu numai.

Logica: Uneori ti se va parea foarte logic ceea ce gandesti tu, doar celorlalti nu. Fii deschisa si rationamentelor lor si intreba-te daca ar putea cumva si ei sa aiba dreptate, din punctul lor de vedere.

Limbajul: “Aaaa, chestia aia! Chestia aia prin care vorbim cand ne miscam gura! Cand scoatem cuvinte, cum se cheama?? Aaa, limbaj, da, asta era!” Poate nu intotdeauna vei gasi pe moment cuvintele care semnifica lucruri uzuale, insa … e normal si va trece.
Sau pot aparea stari emotionale ca:

Oboseala: Cum orele de somn vor fi mult diminuate, te vei simti foarte obosita in primul an, daca nu are cine sa te ajute.

Frustrare: N-ai sa mai ai timp de tine, tot universul se da peste cap si e foarte usor sa fii frustrata ca nevoile tale nu mai sunt indeplinite, nici chiar cele de baza. Abia vei avea timp sa mergi la baie sau sa faci un dus, iar tratamentele cosmetice ti se vor parea un vis pe care l-ai visat demuuult….

Tristete / Deprimare: Poate te vei simti trista, poate vei gandi ca timpul trece prea repede, ca nu esti pregatita sau poate chiar te vei simti singura. E posibil sa ajungi sa fii chiar deprimata atunci cand starea de tristete si descurajare dureaza mai mult timp.
Frica / Anxietate: Iti poate fi frica din diverse motive reale sau imaginate: Daca se ineaca cu lapte? Daca vomita prin somn? Daca il scap? Daca nu-l tin bine? Daca nu mananca destul? Daca face febra? Daca raceste? Discuta cu cineva ceea ce gandesti sau cauta informatii care sa te linisteasca.

Irascibilitate: Poate te vei enerva mult mai usor pe ceilalti din motive minore, pe care inainte le treceai cu vederea. In mare parte, situatia se datoreaza oboselii.

Vinovatie: Daca nu iti reusesc toate asa cum ti-ai propus si ti-ai inchipuit ca se vor realiza, poate te vei simti vinovata ca … nu stii cum sa-i faci baie, ca nu iti place sa alaptezi, ca te enervezi cand copilul urla, ca nu mai esti asa de feminina pentru sotul tau, ca nu e casa ta asa de ordonata cum era etc. Situatiile astea sunt firesti, asa ca reevalueaza-ti propriile standarde din aceasta perioada. Poti sa revii la cele anterioare dupa un timp.

Gelozie: Poate vei fi geloasa pe cei care intra in relatie cu copilul tau (de exemplu, pe sotul caruia copilul ii zambeste, iar tie nu, pe soacra, ca la ea adoarme repede, la tine nu, sau poate pe cei care nu au copii, sau pe cei care-i au deja mari si au trecut de perioada grea sau pe cele care au mai multe ajutoare decat ai tu, pe cele care nu traiesc in Romania, in conditiile mai dificile de acasa etc. Intreaba-te ce anume te-ar ajuta sa ajungi si tu la “performanta” lor sau sa iti schimbi starea si incearca sa ajungi acolo unde iti doresti sau sa vezi partea plina a paharului si sa traiesti cea mai frumoasa viata pentru tine, atat cat depinde de tine in conditiile date.

E posibil sa devii mai impresionabila: Daca te vei surprinde plangand cand auzi o melodie, vezi un film, auzi o stire trista sau vezi un animal sau un copil necajit, ceea ce nu te caracteriza inainte, fii linistita, o parte din cauza apartine hormonilor si asta va trece, o parte se datoreaza noii atitudini fata de viata, in general, care va lasa o umbra de sensibilitate pentru tot restul zilelor tale.

Tot in acea perioada in care incercam sa ne restabilim echilibrul, mi-am adus aminte ca primisem de la un trainer de Analiza Tranzactionala din Marea Britanie niste magneti cu mesaje pentru stadiul „A fi” al copilului (0-6 luni). Analiza Tranzactionala este o teorie explicativa a personalitatii si un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale ce are aplicatii in psihoterapie, educatie si comunicare organizationala. La unul dintre traininguri, am invatat despre stadiile de dezvoltare identificate de Pam Lewin. Acestea includ si mesajele pe care e bine ca parintii sa le transmita copiilor, verbal sau prin atitudine, astfel incat acestia sa isi dezvolte optim propriul potential corespunzator fiecarui stadiu.
Asa ca le-am luat pe cele de la primul stadiu (cel in care se afla fetiţa mea) si le-am lipit deasupra patutului ei. Initial scopul a fost sa le citesc eu, dar pentru ea, pentru a intra mai usor in starea adecvata si a avea o atitudine potrivita stadiului ei. Insa tot citindu-le, am realizat ca imi prind bine mie.
Si de fapt, desi stadiile de dezvoltare au fost identificate pornind de la cicluri naturale, prin ele trec si adultii atunci cand au parte de schimbari importante in anumite arii de viata. Orice loc de munca nou, orice mutare intr-un alt oras sau orice formare a unui grup nou determina parcurgerea acestor pasi, intr-un ritm mult mai accentuat, fireste (chiar daca in alte aspecte ale vietii suntem in stadii avansate). Si pentru ca aceasta trecere sa fie cat mai lina, e bine ca cei din jur sa aiba o atitudine potrivita fiecarui stadiu in care te afli, asemenea parintilor fata de copii, chiar si cand e vorba de manageri fata de angajati. Iar eu, ca proaspata mamica, eram ca la inceputul unui job nou – cu totul nou, adica in stadiul A FI – la fel ca fetita mea, nou-venita pe lume. Asa ca am adunat toti magnetii cu mesajele respective pentru toate stadiile si mi i-am lipit pe frigider, unde au stat cativa ani  si mi-au insotit dezvoltarea si in cazul celui de-al doilea copil. Intre timp le-am modificat puţin fata de cele initiale (scrise la persoana a III-a, ca si cum noi le adresam altora) si le-am rescris la persoana I – pentru a fi mai usor de interiorizat cand ti le spui singura sau pentru situatiile in care astfel de mesaje ti-ar prinde bine, dar nu are cine sa ti le spuna. Pentru ca mie mi-au fost benefice, cred ca  vor ajuta orice mamica sa aiba o stare mai buna si o atitudine adecvata, atat fata de ea, cat si fata de micile lor minuni:

Stadiul A FI

Ma bucur ca traiesc.
Ma bucur ca  sunt eu insami.
Apartin acestei familii, locul meu e aici.
Pot sa cresc in ritmul meu.
Nevoile mele sunt importante, la fel ca nevoile tale.
Pot sa simt toate emotiile mele.
Ma iubesc si am grija de mine si te iubesc şi am grija de tine.  Pot sa fiu cat mai des in contact cu mine insami.

Stadiul A FACE

Pot sa stiu/sa aflu ce sa fac.
Pot sa caut toate informatiile de care am nevoie.
Pot sa explorez si sa incerc.
Pot sa fac lucrurile de cate ori am nevoie pentru a fi bine facute.
Pot sa imi folosesc toate simturile (sa aud, sa vad, sa simt, sa miros, sa gust).
Pot sa fiu activa sau pot sa fiu pasiva.
Pot sa fac ce vreau de cate ori vreau, fara sa imi fac rau mie sau celorlalti.
Pot sa fiu interesata de orice.

Stadiul A GANDI

Pot sa gandesc pentru mine si ceilalti pot sa gandeasca pentru ei.
Pot sa gandesc si sa simt in acelasi timp.
Pot sa stiu ce am nevoie si sa cer ajutor.
E ok sa fiu furioasa, dar sa nu ma ranesc pe mine sau pe altii.
Pot sa spun “NU!”
Pot sa ma separ de ceilalti si sa fiu iubita in continuare.
Pot sa regandesc informatiile pe care le-am obtinut.
Pot sa gandesc si sa gasesc solutii.

Stadiul IDENTITATE SI PUTERE

Pot sa explorez cine sunt si cine devin acum.
Pot sa imi creez si sa-mi dezvolt noua identitate de mama.
Pot sa identific noile abilitati de care am nevoie pentru noua mea indentitate.
Pot sa fiu puternica si sa cer ajutor in acelasi timp.
Pot sa incerc diferite moduri de a face lucrurile pana imi ies.
Pot sa invat din rezultatele comportamentului meu.
Pot sa fiu responsabila pentru nevoile si comportamentul meu.
Pot sa imi dezvolt propriile interese, relatii si cauze.
Pot sa stiu cine sunt si sa practic abilitatea de a fi independenta.
Pot sa stiu ce e imaginatie si ce e real.
Toate sentimentele mele sunt in regula.
Pot sa imi dezvolt feminitatea si in acelasi timp sa fiu dependenta, uneori.
Pot sa acord ajutor celorlalti, cand mi se cere.

Stadiul ABILITATI SI STRUCTURA

Pot sa gandesc inainte de a spune “da” sau “nu”.
Pot sa am incredere in intuitia mea, pentru a ma ajuta sa decid ce vreau sa fac.
Pot sa gandesc pentru mine insami si sa obtin ajutor, in loc sa stau stresata.
Pot sa gasesc cai prin care sa fac lucruri care functioneaza pentru mine.
Pot sa invat din greselile mele sau ale altora.
Pot sa stiu cand si cum sa nu fiu de acord.
Pot sa fiu diferita si totusi impreuna cu ceilalti.
Pot respecta regulile care ma ajuta sa cooperez cu ceilalti.
Pot sa fiu iubita, chiar cand ceilalti nu sunt de acord cu mine.
Ma pot perfectiona pe zi ce trece.
Pot sa devin din ce in ce mai buna in fiecare zi.
Pot sa imi ofer singura recompense si sa celebrez fiecare reusita personala.

Stadiul INTEGRARE

Pot sa cresc in rolul meu de mama si sa cer ajutor din cand in cand.
Pot sa fiu responsabila de nevoile mele si comportamentul meu.
Pot sa aplic vechi abilitati in situatii noi.
Pot sa stiu cine sunt si sa practic abilitaţile de a fi independena.
Pot sa am propriile opinii.
Pot sa cer ajutor atunci cand am nevoie.
Ceilalti se pot baza pe mine ca stiu sa cer ajutor atunci cand am nevoie.
Pot sa fiu creativa, competenta, productiva si amuzanta.
Pot avea incredere in intelepciunea mea interioara.
Pot sa spun “Bine ai venit!” sau “Ramai cu bine!”, oamenilor, rolurilor, viselor sau deciziilor.
Pot sa finalizez fiecare parte a calatoriei mele si sa ma orientez catre urmatoarea.
Dragostea mea pentru copil si pentru ceilalti se maturizeaza si se extinde.
Sunt demna de iubire la orice varsta.
Nevoile mele sunt importante.
Pot sa fiu eu insami, unica si sa onorez unicitatea celorlalti.
Pot sa fiu independenta si interdependenta.
De-a lungul anilor, imi pot extinde angajamentele fata de propria crestere, fata de copiii mei, partenerul meu, familia mea, fata de prietenii mei, comunitatea mea si intreaga omenire.

Si cand toate aceste schimbari s-au terminat, dupa doi ani am luat-o de la capat cu al doilea copil. Multi au spus ca am avut curaj, dar de fapt nu am avut nevoie – sarcina a decurs normal, copilul s-a nascut la termen cu 3100 grame, si marea noastra surpriza: nu a avut colici! Asa ca ulterior  preocuparea noastra si-a mutat accentul pe gestionarea relatiilor intre frati. Despre asta insa, altadata.


SURSA: DR. MIHAELA ZAHARIA

Citeste si "Mama - bucurii, temeri si solutii"
Citeste si "Nevoile proaspetei mamici"