Da, ma asociez si eu cu mămicile de copii; numai ca ai mei sunt ceva mai mari si nu am lucrat deloc de 12 ani. Mi am crescut copiii si nu m am ocupat de mine deloc . Ce greu îmi este acum sa o iau intr o directie si nu stiu care. Am 3 copii si cel mai mic are 7 ani, iar cel mare 11.Realizez acum ce greu si anevoios e drumul sa ti gasesti de lucru fără experienta si vechime. La baza am ca meserie, cea de asistent medical, dar neprofesand o , am pierdut dreptul de a practica. Asa ca trebuie sa reiau aproape de la 0 , iar capacitatea mea , e 0 . Acum înțeleg, pe deplin ce important este sa nu uitam ca suntem femei întâi de toate , iar pentru noi , sa le facem bine pe toate e imposibil, dacă nu Ținem un echilibru între familie si cariera, fiindcă neglijind una vom avea de suferit pe alta parte.in pragul divortului realizez ca având o cariera , acum as fi trecut altfel peste situație. Viata merge înainte, dar sa nu uitam niciodata sa Ținem echilibrul.
Salutare tuturor!!! imi pare bine ca a aparut un astfel de proiect ca SCOALA MAMELOR!!! citind toate mesajele, am vazut cum majoritatea mamelor lupta pentru apreciere, pentru dreptul de a exista ca persoanalitate in aceasta societate corupta si deznadajduit de rea! La fel am o fetita de 5 ani si ma gindesc cu ce as putea sa ma ocup in continuare, pentru ca ea deja e mare si peste 1 an va merge la scoala...vreau sa incurajez fiecare mama, care s-a dedicat trup si suflet pentru copil! Sa stiti ca asta va aduce rezultate peste un timp, cind cu mindrie veti privi la rodul dragostei voastre care o sa ajunga OM!!! Banii se cistiga, cariera se face, insa copilul este acela care ramine - investitia cea mai de valoare, pretul caruia il cunoaste doar MAMA!!! Va doresc din suflet multa bucurie si nu va descurajati, mergeti doar inainte!!! Societatea poate sa nu vada aportul fiecareia dintre noi, insa Dumnezeu vede noptile nedormite, descurajarile, intristarile si neputintele noastre! El vede timpul nostru petrecut alaturi de micuti, educatia pe care o dam zi de zi!!! Si inca ceva: Daca nu ar exista mamele, fiintele care cu dedicare de sine se ocupa de copii - nu am avea niciun viitor!!! Succese si mult curaj!!!
Rodica. Vreau un raspuns. Este cumva rusinos sa fii un om sensibil? Pentru ca nu putem toti sa fim puternici. Odata mi s-a spus la serviciu unde lucram ca administrator ca sint sensibila si mi s-a sugerat sa fiu mai puternica la functia pe care o am si de atunci am un complex, imi este frica sa-mi arat sensibilitatea chiar imi este frica sa pling fata de cineva, pentru ca imi este frica ca mi se va spune ca sint un om slab. Si de atunci am inceput sa ma intimidez foarte tare. Cum sa fac sa nu dau atita atentie vorbelor dureroase? Vreau un sfat!
Adevarat! La punctul 13 scrie ca trebuie sa-ti dezvolti curajul. Asa este. Mie imi ia mult pana am curaj sa fac ceva. Si apoi am observat ca am devenit delasatoare. Toate aste se dezvolta in timp. Trebuie sa ai curaj si ambitie. Sa faci ceva pt tine in fiecare zi. Imi doresc sa slabesc 5 kg, poate 8, sa am un corp perfect ca in filme, sa fac ceva care imi place si sa fac si bani din asta. Dar incep si apoi ma las treptat pana renunt. Perseverenta. Am inceput iar sa fac sport, sa manac cat de cat sanatos si sper sa ma tin. Sotul meu ma bate la cap sa-mi iau carnetul de 5 ani. Iar eu nu sunt capabila sa ma concentrez cand citesc Codul Rutier. Dar mi-am propus sa citesc zilnic ca pe un roman pana imi vine cheful si se va prinde ceva de mine. Tot timpul pe primul loc este copilul, mancarea, curatenia, etc. Si eu? Unghiile praf, parul la fel, pana la urma cedezi. Am vrut sa-mi fac un blog despre ce fac eu in timpul liber, adica crosetat, tricotat, cusut, nasturi din fimo. Pana la urma am reusit. L-am facut in engleza sa am trafic mai mare si asa este, publicul meu este din alte tari si doar 10% din Romania. Asa am realizat ca nu mai stiu sa scriu corect in engleza. In mimtea mea suna frumos dar cand sa scriu scot dictionarul sa vad cum se scriu unele cuvinte. Macar am facut ceva. Exersez zilnic engleza si sper sa am reclame la un moment dat. Asa voi avea un venit mic. Ma gandesc sa fac diverse lucruri crosetate pe care sa le vand. De asta am putut sa ma tin ca-mi place. Si voi continua sa incerc sa ma dezvolt.
Ideea este ca trebuie sa pui pe hartie ce-ti place, ce vrei sa faci si cum vei face asta. Si apoi cu pasi mici sa incerci sa realizezi ceea ce ti-ai propus.
Asa gandesc eu.
Va doresc o zi cat mai frumoasa!
In timp ce citeam pasii aveam impresia ca e usor sa ma ridic, dar mai apoi privesc situatia reala si inteleg ca totusi nu esti nimeni cind stai acasa cu un copil si ai mereu insuficienta de bani. Orice mi-as dori sa fac pornesc cu avint,dar ma opresc ,cad in disperare si imi spun ca n-o sa reusesc si ca nu sint buna de nimic. Chiar nu inteleg ce se intimpla cu mine si daca voi reusi ceva vreodata..
Buna. Am un baietel de doi anisori, ma gasesc in pragul unui "faliment" in casnicie si m-am trezit la 33 de ani ca trebuie sa iau viata aproape de la capat. Nu o consider o situatie disperata, sunt femei care au suferit tragedii mai mari, insa imi doresc sa pot oferi copilului meu o viata decenta fara a depinde prea mult de alte persoane. Mi-am propus sa imi pornesc o mica afacere care sa bazeaza, in mare parte, pe comercializarea unor produse de uz casnic. Nu am pregatire in a gestiona o afacere dar imi place sa ma informez si am vointa din plin. :) . As dori sa ma inscriu la diferite training-uri care ma pot forma in aceasta directie si daca imi puteti da cateva sugestii m-ati ajuta foarte mult. Va multumesc!
ce dreptate ai, eu am stat acasa in crestere copil aproape 4 ani pentru cei doi copii ai mei si toata lumea te desconsidera, la intoarcerea la munca angajatorul considera ca nu mai esti bun de nimic si te da afara ,ar trebui o lege prin care mamele care se intorc la munca din crestere copil sa fie protejate.
DA! Aniri ai dreptate numai minciuni si angajatori care se fac ca au nevoie de personal de munca.locurile sunt deja arenjate sau deja ocupate.timp de 2saptamani am depus 20 de cv la diferite companii.dar nici intr-un domeniu nu m-au contactat.as fi preferat si un job pt studii medii dar...NIMIC-trebuie sa fim Optimiste
Asa este. In aceeasi situatie sunt si eu. Sunt in cocediu de ingrijire copil pana la 2 ani iar dupa aceea nu stiu daca mai am unde sa ma intorc.Am inceput sa mai interesez in alta parte dar in zadar. Nu stiu ce va fii la anul, dar ma bate gandul sa emigrez. Sunt economist de profesie dar cu toate astea nu se prea gaseste de lucru mai ales daca esti intr-un oras mic fara viitor.
Este foarte frumos tot ceea ce scrie aici. De asemenea este si incurajator pana la un moment dat. Pana atunci cand crezi ca detii toate atuurile si constati ca numai tu crezi asta. Ce ne facem cand ceilalti nu mai vad nimic in tine doar pentru ca esti mama? Considera ca daca ai stat 2 ani acasa, ai iesit din circuit indiferent de varsta. Cum iti gasesti un job cand la targurile de joburi si pe internet pe paginile speciale toti nu-si doresc decat publicitate gratuita. Nimeni nu spune de fapt care sunt rezultatele reale. Angajatorii fac anunturi mincinoase pretinzand ca au un nr X de locuri vacante dar nimeni nu ii intreaba si cati au fost angajati in urma acelor targuri. Peste tot gasim numai minciuna. UTOPIE!
Vrei sa beneficiezi gratuit de facilitatile proiectului?
Fa-ti contSau suna la 116 111. Apel gratuit din retelele TELEKOM ROMANIA
Da click si citeste
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro
Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.
Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici
corect tot cei scris e tot din veta ma ajuta enorm multumesc