In general personalul maternitatilor le sta mamelor la dispozitie pentru eventuale intrebari in legatura cu alaptarea, insa de cele mai multe ori mama ajunge acasa cu notiuni insuficiente despre cum sa se descurce in aceasta situatie noua, situatie plina de emotii deoarece este vorba despre copilul ei. Pentru o hranire corecta a bebelusului, mama are nevoie sa stie raspunsul la cateva intrebari.
1. Cate mese trebuie sa manance bebelusul pe zi?
Trebuie sa manance atatea mese cate isi doreste. In general , copiii care se nasc cu o greutate medie de 3,3- 3,4 Kg, mananca sase mese pe zi. Cei care se nasc cu o greutate mai mica (sub 2,8 kg), e posibil sa vrea sa manance mai des, adica de 7 sau chiar de 8 ori pe zi. Mai rar, copiii care sunt mai energici, se multumesc numai cu 5 mese pe zi acestea fiind mai abundente.
Insa de fiecare data, numarul de mese este alegerea copilului si nu a mamei sau a medicului care il ingrijeste.
Deci, numarul de mese dintr-o zi este stabilit de nevoia de hrana a copilului , de energia sa, de dorinta sa de a manca mai mult sau mai puĊ£in, si de asemenea si de cantitatea de lapte existenta in sanul mamei. De exemplu, in cazul alaptarii la san, daca mama produce de fiecare data putin lapte, atunci copilul va manca mai putin la o masa si va avea mai multe mese pe zi.
2. La ce ore trebuie sa fie mesele si la ce interval de timp?
Copilul este ca si mama lui si ca si noi toti o persoana, si de aceea trebuie sa manance atunci cand vrea el. Adica, daca copilul vrea sa doarma el trebuie lasat sa doarma, iar daca se trezeste trebuie sa ii dam sa manance. Asadar , masa de dimineata este determinata de ora de trezire a copilului. La inceput , inevitabil , aceasta va fi si in puterea noptii, insa odata cu trecerea timpului, copilul va tinde sa doarma mai mult noaptea, asa ca se va trezi mai tarziu. Organismul copilului ca si organismul adultului, isi incetineste functiile noaptea, si incet, incet , cu trecerea zilelor copilul va prefera sa doarma in timpul noptii.
Mesele urmatoare vor fi determinate de dorinta lui, mama avand grija ca intervalele dintre mese sa nu fie prea scurte sau prea lungi. In general, in cazul copiilor fara probleme, intervalul dintre doua mese este cuprins intre doua ore si jumatate si patru ore.
Daca doarme, copilul trebuie lasat sa doarma si nu sa fie trezit. Daca de exemplu copilul doarme de patru ore si doarme linistit dupa ce ultima masa a fost mai abundenta, acest interval poate fi marit fara probleme.
Din contra, in alte cazuri, se intampla ca in primele zile de viata, copilul , mai ales daca este hranit la san, sa vrea sa manance foarte des( unii chiar la interval de o ora sau o ora si jumatate). Nu va alarmati. Trebuie sa ii indepliniti dorinta de a fi hranit, fara sa omiteti insa sa va informati medicul care se va pronunta in privinta normalitatii acestui comportament.
Deci, ca o concluzie, intervalul de timp dintre doua mese este cuprins intre doua ore si jumatate si patru ore.
Pe langa faptul ca poate sa nu respecte intervalul dintre mese, bebelusul nu este obligat sa manance tot timpul la aceleasi ore. La inceput copilul poate sa isi schimbe zilnic orele de supt. In cateva saptamani, fiind lasat sa aleaga, copilul isi va crea propriul sau ritm de supt: cel mai potrivit dorintelor si nevoilor sale.
3. Cat trebuie sa manance copilul la fiecare masa?
Copilul poate sa manance cat are nevoie. Chiar si acest raspuns care poate parea normal poate sa bulverseze mamele, deoarece ele se tem ca nu cumva sa isi hraneasca bebelusul prea putin. Aceasta teama este legitima, dar nejustificata, deoarece hrana este pentru copil principala nevoie .
In principiu, la nastere, in prima zi de viata, copilul mananca in jur de 10 ml de lapte la fiecare masa, in a doua zi 20 de ml, ajungand ca in a saptea zi sa manance cam 70 ml la o masa.
Acum cantitatea de lapte supta la o masa se cam stabilizeazs si apoi mai creste usor, ajungand ca la o luna copilul sa manance si 90- 100 ml de lapte la o masa.
Pentru a determina cu precizie cat mananca copilul in timpul unei mese se poate proceda in felul urmator: cantariti copilul inainte de masa, apoi puneti-l sa suga la ambii sani (cate 10 minute la fiecare san), si cantariti-l din nou la sfarsitul mesei. Diferenta de greutate dintre cele doua cantariri reprezinta cantitatea de lapte pe care a supt-o.
Daca la sfarsitul suptului, indiferent de cantitatea de lapte pe care a supt-o copilul adoarme, inseamna ca s-a saturat. In acest moment puteti sa il puneti in patua fara nici o problema.
In schimb, daca indiferent de cantitatea de lapte pe care a supt-o, copilul nu adoarme si dupa cateva minute incepe sa planga, este necesar sa ii oferiti o completare cu lapte praf. Daca plange de foame, copilul se va satura si va adormi.
Daca va plange in continuare si va refuza suplimentul de lapte praf, eventuala lui stare de agitatie nu este provocata de foame si in acest caz va trebui sa va consultati medicul pediatru.
In concluzie, sugarul poate fi alimentat exclusiv natural (la san), sau poate fi alimentat mixt (intai la san si apoi cu completare de lapte praf). In a doua situatie ne aflam in fata unei alimentatii mixte care incet, incet va devni una artificiala. Nu va faceti iluzii. O alaptare mixta nu se va transforma niciodata intr-o alaptare naturala completa.
Este esential ca pe langa o alimentatie buna, micutul sa si digere perfect ceea ce mananca, deoarece o buna digestie inseamna si o buna asimilare a hranei si deci o buna crestere, cel mai important lucru pentru sugar.
Sursa: dr.Roxana Bratu medic specialist medicina de familie
Vrei sa beneficiezi gratuit de facilitatile proiectului?
Fa-ti contSau suna la 116 111. Apel gratuit din retelele TELEKOM ROMANIA
Da click si citeste
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro
Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.
Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici
Am o fetita de un an si jumatate. Dupa ce am nascut-o, m-am chinuit 7 saptamani cu angorjarea sanilor, ragade mamelonare, febra, slabiciune (din cauza anemiei, a nesomnului, caci ma mulgeam din 3 in 3 ore - zi-noapte, a starilor de neputinta in care ma afundam de cate ori ma vedeam nevoita sa-i ofer supliment de lapte-praf micutei mele). Dupa toate aceste chinuri, sanii mei "produceau" tot mai putin lapte. Am ajuns sa beau 7 litri de apa in decurs de 24 de ore, doar-doar sa se mai faca niste lapte. Si nimic! Apoi am avut o revelatie, in urma informatiilor obtinute din reviste, carti, articole internet, asupra acestor aspecte: cu cat mai mlt ii voi da sa suga fetitei, cu atat mai mult lapte voi "produce". Se implineau 7 saptamani de cosmar si am luat urmatoarea decizie: eu imi voi alapta copilul cel putin pana la 1 an si va avea alimentatie naturala exclusiva in primele 6 luni. Cum credeti ca am procedat? In primul rand, nu m-am mai muls. Apoi, mi-am propus sa nu-i mai dau deloc supliment fetitei, indiferent cat plangea (ca nici macar nu stiam exact daca foamea era cauza!). Nu in ultimul rand, am inceput sa alternez pozitiile de alaptat: ziua alaptam culcata, iar noaptea in sezut (ca sa nu adorm, caci eram terminata de oboseala). Din momentul in care nu i-am mai dat supliment, au urmat 3 zile de cosmar: micuta mea plangea si cauta sanul si la 20 de minute (semn ca, probabil, nu se satura). Cred ca va puteti imagina ce inseamna asta pe timpul noptii; imi venea sa innebunesc, ajunsesem sa-mi tin langa pat niste comprese cu apa rece si mi le puneam pe fata cand ma trezeam s-o alaptez, ca sa nu-mi scap copilul din brate. Pot sa spun ca cele 3 zile au reprezentat un tur de forta pentru ...amandoua. Dar am reusit! Din a patra zi, a inceput sa se linisteasca si cel mai important semn ca eram pe drumul cel bun a fost ca, in timp ce o alaptam la un san, celalalt curgea, intr-o veselie. :) Imi venea sa plang de fericire. Incet-incet, fetita a stabilit propriul program de masa, iar eu m-am adaptat. Dupa ce manca, dormeam impreuna. Iar cand era treaza (incepuse sa stea treaza mai mult timp) imi faceam treburile casnice. Uite asa, ne-am adaptat fiecare la ritmul celeilalte. Si mi-au disparut ranile de pe sfarcuri, febra, "canalele infundate". Am reusit!
Va spuneam ca fetita mea are acum un an si jumatate. Pana acum o luna si jumatate , a supt la cerere, zi-noapte. Asta desi am inceput diversificarea la 6 luni.
Acum mai suge la prima ora a diminetii si, uneori, la somnul de amiaza (cand am nevoie sa dorm mai mult decat ea si o "pacalesc", astfel, si pe ea sa mai motaie :)).
Sa reusesc s-o alaptez a fost si este cea mai mare si importanta realizare a vietii mele. Nu as fi crezut niciodata, inainte sa am copil, sa ajung sa spun asa ceva, dar ..."niciodata sa nu spui niciodata!" si "totul este posibil!"
Mult succes mamelor care vor sa alapteze! Nu va lasati intimidate de prejudecatile celorlalti si de acest gen de probleme fiziologice (despre care v-am povestit)! Ganditi-va la fermitatea cu care o leoaica isi apara puii! Explicatia sta in faptul ca ea este MAMA.